Visez…zilele se scurg incet si tristetea ma invadeaza fara sa vreau.Gandurile imi zboara in departari,undeva unde timpul sa stea in loc,sa fie doar fericire si bucurii…

Sunt trist…sunt obosit…oare de ce daca iubesti trebuie sa si suferi?De ce doi oameni care se iubesc,trebuie sa sufere?Orice relatie,oricat de frumoasa va fi,cineva va suferi,pentru ca unul din ei iubeste mai mult decat celalalt.

Despartirea e grea,lacrimile fara sa vrei ti se scurg pe obraji,inima iti tremura,vocea se pierde…e durerea sufleteasca,care,iti apasa in minte toate momentele frumoase petrecute cu persoana iubita.Dar totusi…de ce dor?La urma urmei,sunt amintirile frumoase nu cele triste!

Visezi ca te saruta,simti inca atingerea buzelor umede pe trupul tau,mangaierile degetelor fine,trupul firbinte care iti mangaie pielea…e asa frumos sa iubesti…

Dar,nu-ti dori sa iubesti cu toata fiinta ta si si cu tot sufletul.E o raspundere prea mare de luat.Sincer,nu cred ca merita sa te straduiesti sa faci sa fie bine,ca e degeaba,Degeaba vrei sa fiti impreuna,ca mai tare va indepartati.

Uneori,iti vine sa urlii de durere,vrei sa petreci fiecare secunda alaturi de EA/EL,fiecare minut sa o/il tii in brate,fiecare zi sa nu treaca fara sa o/il ai in minte,si toate astea,pentru ca ai vrut sa oferi ce e mai bun.Dar,ce primesti in schimb?Raceala,reprosuri,suparari si certuri,dar,nici macar un TE IUBESC!…

E asa frumos sa iubesti…

Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea.

Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept..

Fiecare om iubeste intr-un anumit fel si are nevoie sa fie iubit intr-un anumit fel…pot sa te iubeasca oricat de multi oameni si nu e de ajuns…dar e suficient sa te iubeasca doar unul singur exact asa cum simti tu ca ai nevoie…

Eu iti scriu tot ceea ce simt, dar tu vezi doar sentimentele tale……..Nu ma intelegi, dar tu crezi ca eu nu te inteleg……Daca iti spun ca te iubesc, tu te gandesti doar la resentimentele tale. Chiar daca eu iti scriu toata durerea ce-o simt, tu vezi doar suferinta ta…..Eu imi cer scuze, iat tu privesti doar argumentele tale, Iti spun ca-mi pare sincer rau, iar tu iti amintesti de raul produs……Mereu schimbi ceea ce iti marturisesc..ma asculti, dar nu pricepi ce spun.

Ce cadouri as putea sa-i ofer unei femei atat de speciale ca tine ?

In afara de inima mea care de mult iti apartine, nimic pe lumea asta nu poate egala valoarea iubirii tale.

Inele pentru tandrele tale degetele, cercei pentru delicatele tale urechiuse, haine pentru frumosul tau trup ? Nu fac decat sa-mi stea in cale cand indraznesc sa-mi astampar setea de trupul tau.

Ca unul care a fost mintit de putine ori la viata sa, dar de multe ori tocmai de persoana care i-a jurat sa spuna adevarul si numai adevarul, am inteles si eu unde incepe si unde se termina arta mitomaniei la femei. Si nici macar nu ne referim la mitomanie, ci la minciuni nevinovate, la minciunile provenite din vreo cauza pierduta si negasita niciodata iar a adevarului. De fapt, nu o sa auzi niciodata o femeie admitand ca a mintit. Cel mult iti va explica motivele pentru care a facut-o. Femeile se pricep sa machieze adevarul la fel de bine cum isi picteaza si fetele. Stiti ca atunci cand femeile se straduiesc sa fie cel mai sincere, atunci mint cel mai bine, cel mai frumos si cel mai plastic? Si poate ca si cel mai dramatic?

Probabil ca da…

 In orice femeie se ascunde o poveste de viata si de moarte. In orice femeie se ascunde o tragedie si o comedie caci astfel femeile nu isi percep sensul existentei lor pe acest pamant. Cel mai rau insa este atunci cand femeia isi descopera pasiunea pentru drama. Atunci incep si aici se nasc minciunile. Dincolo de orice minciuna, se afla un mare adevar, o explicatie mai plauzibila decat toate adevarurile lumii. Si dintre toate, binele tau, adica iubirea ei si binele vostru, pare a fi cea mai veridica.

 Dupa explicatie, urmeaza partea cu lasarea adevarului deoparte. Te-ai putea lasa pacalit si ai putea chiar crede ca nu a mintit. Femeia nu a expus realitatea altfel, ci doar a folosit cuvintele intr-un alt fel. Femeile se pricep al naibii de bine nu sa minta, ci sa dea o alta fata realitatii. Realitatea este data frumos si cu finete la imbobocit, iar apoi pusa sa dea in floare. In final un barbat este indemnat sa ingenuncheze si sa culeaga petalele de pe jos, adica un barbat ajunge sa ingurgiteze minciunile care i-au fost indrugate. Pentru ca probabil o iubeste…

 Mincinoasa poate fi orice femeie de la fetita de 5 ani pana la femeia adulta de 50 de ani. Exista mincinoasele ingenue, inocente, cele care mint fara sa-si dea seama si fara sa realizeze. Sunt femeile copii. Exista femeile mature, care mint constient, pertinent si o recunosc cu rusine. Sunt femeile mincinoase. Exista apoi femeile care fac din minciuna un fel de viata. Sunt femeile mitomane, cele care mint impertinent.

Nu orice barbat poate minti la fel de bine ca o femeie. Pentru o minciuna iti trebuie talent, neobrazare, trebuie sa fi fost investit cu darul divin de a crede cu tarie in ceea ce minti. Femeile mint bine….

..Mi-am dat seama incet,ca esti ceea ce am cautat toata viata mea…sper doar,sa fiu si eu la fel,cel pe care il cautai…TE IUBESC ASA MULT,TE ADOR….

…In urma cu ceva timp cand  te-am cunoscut…imi pareai un inger aparut in viata mea…tresaream cand ma sunai,salta inima cand ma sarutai..am ajuns sa fiu dependent de tine,sa te doresc in preajma mea zi de zi,sa te strang in brate si sa nu te mai las niciodata…

Mi-ai schimbat viata,mi-ai dat curaj sa iubesc din nou,sa simt fiorii dragostei invadandu-mi corpul…visam sa intalnesc o persoana ca si tine,dar niciodata nu am crezut ca se va implini dorinta mea…

Iti multumesc ca ai intrat in viata mea, 

TE IUBESC ANDREEA!!!!

UN VIS IN MELANCOLIA STRUNELOR DE VIOARA...

Sunt …un suflet ratacit…
In lumea asta mare…
Caldura caut cu privirea…
Si linistea imi iau din soare…

Sunt …sufletul ranit…
De valuri …de durere…
Intr-o lume de vise pierdut…
Intr-o lume de ganduri…stinghere…

Sunt …un suflet pierdut…
In locuri nestiute…
Dar linistea mi-am regasit…
Prin vise adormite…

Dana

Imi las sufletul sa traiasca prin a te iubi pe tine, imi ascult inima pentru ca ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti. Inima mea nu e intreaga daca nu esti tu. Daca noi am dat unul de altul a fost pentru ceva, iar daca noi ne vom intalni va fi pentru ca iubirea invinge intotdeauna. Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de maine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sa profitam de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atator si atator lucruri… dar, iubirii, odata aparuta… nu-i voi spune niciodata adio… pentru ca e vesnica si fiecare avem nevoie de ea. Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci cand mi-ai scris pentru prima data ceea ce simti pentru mine am simtit ca m-am nascut din nou si traiesc intr-o lume de vis si e atat de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta! Am devenit dependent de tine, Andreea! Daca as sti ca esti un cuvant din mine n-as mai vorbi niciodata de frica sa nu te pierd. Ma bucur ca esti in inima mea,… dar as vrea sa fi langa mine, sa te ating, sa se implineasca visul meu cel mai mare. Daca esti o stea,… iar eu iubirea ta…, atunci sunt sigur ca aceasta stea va straluci vesnic.

Crede-ma, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred ca dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodata.

Daca mi-ai spune ca stii ce însemni pentru mine… ti-as spune ca minti… Deoarece nimeni pe inima mea mâna nu pune ca s-o întrebe: ‘Ce simti?’

Ce simt pentru tine e înca mister si n-am reusit sa patrund în el.

Dar stiu ca asa cum o raza de soare dezvaluie si cea mai mica parte din mare,asa si tu dezvalui în mine sentimentul ce-l simt pentru tine.

Ma bucur ca existi în viata mea, esti tot ce mi-am dorit cândva,un sprijin, o mâna de ajutor, o bucurie pe-al vietii coridor…

Te simt aproape zi de zi… cu mine mult as vrea sa fi;

Sa fii a mea … se va împlini oare visul meu?

S-a implinit deja?As vrea sa cred ca totul e real,ca nu visez,simt ca zbor…inima imi tresare cand iti aud vocea calda,iar cand te sarut…tremur,senzatia e greu de descris,dar da,stiu ca iubesc felul tau de a fi,de a arata sentimente,de a ma face fericit…

Multumesc ANDREEA !

Simteam ca dorm,simteam ca te visez

Erai in fata mea ,erai si nu mai esti.

Veneai-n spre mine,veneai incet incet

Puneai mana pe mine ,ma sarutai cu buze reci.

Cand bratele tale in jurul meu erau

Cand vedeam cat de mult tu ma iubeai

Vroiam sa tip,sa tip de bucurie,

Vroiam ca totul sa dureze o vesnicie.

Dar tu dispareai pierduta in ceata

Iar eu ramaneam singur in viata.

Si iar simteam nesiguranta-n mine

Stiam ca fara tine nu-mi va fi bine.

In tacerea noptii doar plânsul meu se aude,

As vrea sa te caut dar nu stiu unde

As vrea sa stii tu tot ce simt

Sa stii ca te iubesc ,iubesc si nu te mint

Ai privit în urma mea si-ai lacrimat usor spunandu-mi un cuvant ce nu-l pot uita asa usor. Ma rog noapte si zi, sa pot sa te gasesc din nou, sa-ti spun ca inca mai regret greselile facute si vreau sa simt din nou cum te strecori la pieptul meu si-mi spui `Te voi iubi mereu`.

Sunt lacrimi ce si astazi imi umbresc obrazul si-as vrea sa fac ceva sa te aduc din nou in viata mea, dar totul e fara rost, caci tu ai plecat, lasand doar urma amara din sufletul meu si zambetul usor crispat ce mi-a sfaramat inima.

Un loc de rai era, o viata alaturi numai si numai de tine, dar totul s-a destramat usor asemeni unei panze de paianjen.

Ai plans pe umarul meu… ce frumos suna… . Daca as putea macar odata sa-ti ascult inima cum iti bate… cum pulseaza in loc de sange… dragoste… o dragoste pe care nu o pot compara vreodata… as muri si as renaste!

Daca iti este dor… de un chip, daca te bucuri cand ii auzi vocea sau doar un simplu cuvant… daca cand esti în prezenta ei… toata fiinta ta tresare, se schimba, infloreste, radiaza, zambeste.. si traieste doar pentru acele clipe… si … daca atunci… cand te ignora… te doare… si daca speri… si faci orice… ca sa trezesti atentia cuiva… si ai face orice pentru un cuvant… ….poti spune: TE IUBESC???

Imi las sufletul sa traiasca prin a te iubi pe tine, imi ascult inima pentru ca ratiunea nu conteaza atunci cand iubesti. Inima mea nu e întreaga daca nu esti tu. Daca noi am dat unul de altul, a fost pentru ceva, iar daca noi ne vom întalni va fi pentru ca iubirea invinge intotdeauna.

Ziua de ieri s-a dus pentru totdeauna, ziua de mâine nu stim cum va fi, de aceea trebuie sa profitam de ziua de azi. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atator si atator lucruri… dar, iubirii, odata aparuta… nu-i voi spune niciodata adio… pentru ca e vesnica si fiecare avem nevoie de ea.

Pentru mine esti cel mai frumos vis. Atunci cand mi-ai scris pentru prima data ceea ce simti pentru mine am simtit ca m-am nascut din nou si traiesc într-o lume de vis si e atat de frumos. Am nevoie de tine! Am nevoie de cuvintele tale! Am nevoie de vocea ta!

Am devenit dependent de tine! Daca as sti ca esti un cuvant din mine n-as mai vorbi niciodata de frica sa nu te pierd. Ma bucur ca esti în inima mea,… dar as vrea sa fi langa mine, sa te ating, sa se implineasca visul meu cel mai mare.

Daca esti o stea,… iar eu iubirea ta…, atunci sunt sigur ca aceasta stea va straluci vesnic.

Crede-ma, esti pentru mine cel mai pretios lucru si nu cred ca dragostea ce o simt pentru tine se va stinge vreodata.

Privesc spre cer si simt cum ma cuprinde singuratatea, imi aduc aminte cum priveam in doi si nu eram singuri, caci ne aveam unul pe altul. Timpul însa te-a indepartat de mine si mai uitat, ai uitat ca undeva, cineva priveste spre cer si e singur… singur cu iubirea sa pentru tine, sperand sa te intorci la el, ca pasarile calatoare, sperand ca in sufletul tau mai arde macar o mica flacara plapanda, ca aceasta flacara se va transforma intr-un foc mare si puternic cum e dragostea mea pentru tine…! Sufletul meu se hranea cu imaginea ta, cu imaginea chipului tau angelic, cu speranta ce inca imi tinea SUFLETUL întreg, o data ce sufletul nu mai are hrana… acesta moare si o data cu el moare si dorinta si speranta de a trai. SUFLETUL meu e acoperit cu un voal negru ce nu-mi permite sa zambesc… Nu credeam ca… dragostea ce ti-o port imi va omora sufletul candva, dar totusi destinul mi-a jucat cea mai urata festa, cel mai mare blestem a fost sa te IUBESC si sa te plang!

Iubeste-ma de-ti plac …
Asa cum sunt….
Nu incerca nicicand….
A ma schimba….

Nu incerca….nu incerca…
O sa pierzi de tot iubirea mea…
Caci eu sunt a ta….tu esti al meu…
Asa cum ne-am cunoscut …tu si eu…

Iubeste-ma asa cum m-ai vazut….
In clipa in care ne-am cunoscut…
Asa ca nu incerca…
Sa-mi schimbi ceva….in viata mea….

 (Dana) 

Sunt momente cand ma intreb daca sunt fericit si ce reprezinta fericirea pentru mine? Este ceva abstract de care se leaga fiecare din noi sau ea exista cu adevarat?

Nu stiu daca as putea da o definitie a fericirii, dar cand ma gandesc la fericire ma gandesc la tine, la chipul si zambetul tau. Imi vin in minte lucruri marunte, dar speciale fiindca tu esti acolo in acele amintiri. Ma gandesc la momentele petrecute in zori cand pe jumatate somnorosi ne sarutam, la noptile cand adormim imbratisati amandoi,cu capul pe pieptul meu, la momentele de neliniste pe care le traiesc atunci cand nu esti langa mine. Fie ca sunt clipe fericite, fie ca sunt momente grele, tu esti mereu langa mine. Cred ca aceasta este fericrea: sa ai cu cine imparti totul; altfel la ce bun mai traim? Fericirea mea esti tu, ce norocos sunt ca existi si ca esti a mea!

 Te iubesc!

Stii, cateodata ma intreb daca te-as putea

Sterge din inima mea.

Dar trece un timp si imi vin in minte: gesturi, cuvinte

Si o intrebare chinuitoare: Cum te-as putea ucide?

Cum as putea ucide dragostea care

De ani de zile-mi pune viata la incercare?

Ma inalta pana la ceruri si apoi ma coboara.

Imi da puterea sa zambesc, sa plang si sa iubesc,

Sa te iubesc.

Si pentru asta draga mea iti multumesc!

Cand plangi dupa zambetele de ieri inseamna ca ai pierdut mult.

Cand zambesti pentru sperantele de maine inseamna ca ai invatat multe.

Cand inima ti-e usoara si la bine si la greu inseamna ca ti-e plina de dragoste adevarata. Nu-mi reprosa prea mult greselile si nu ti le regreta pe ale tale, multumeste vietii ca avem pentru ce lupta, iti multumesc tie ca ori de cate ori cad am cine ma ridica, voi pierde mult dar ori de cate ori ma voi trezi in bratele tale voi zambi si voi castiga… nu voi privi in urma, nu voi mai implora nici viitorul caci totul se va regasi mereu aici si acum in inima mea si a ta!

Te iubesc !

Fericire…e un cuvant sublim,iubirea inseamna avere,o dragoste,dar totodata si durere,iubirea poate fi frumoasa,dar uneori si furtunoasa.Daca vreodata iubirea te va lua pe aripa ei,nu o alunga…caci vei regreta!Cand iubesti,tu o sti cel mai bine,dar nu lasa acel sentiment sa dispara din tine…Sunt clipe ce cad peste noapte,sunt clipe ce vor reveni si-astept cu nerabdare ziua…cand tu vei reveni…

Nu pastra numai pentru tine taina sufletului tau,spune-mi-o in taina numai mie ,tu care ai surasul plin de viata,sopteste-mi taina sufletului tau!Noaptea e adanca,casa e invaluita in tacere si cuiburile pasarilor sunt pline de somn.Spune-mi draga mea…spune-mi printre lacrimile tale…prin zambetul chipului tau plin de neliniste…spune-mi taina sufletului tau.Te voi iubi mereu draga mea,ca o pasare care si-a pierdut cararea si tu m-ai prins in umbra aripilor tale…Ma voi strecura in coltul meu si inmarmurit voi ramane in puterea ingandurata a noptii.Cand sufletul meu e scaldat de valurile fericirii,nu rade de ratacirea mea involburata de primejdii…ci vino langa mine…si ia-ma in brate…

Ma gandesc la tine si inima ma doare,iar sufletul imi suspina,nici macar nu stiu ce rost mai are viata mea.Am avut candva o clipa de dulceata,frumosul tau trup ce mi-a fost dat sa-l strang o clipa-n brate,chipul tau frumos ce nu are asemanare,ca Dumnezeu te-arati in mii de fete!Te iubesc sa sti,caci tot ce simt,este de rau sau bine,destul ca simt atata amar in mine,tot tie-ti multumesc,fiindca tu m-ai invatat ca lumea s-o citesc.De n-ai fi tu ce-ar folosi viata,sperantele si binele si tot!!!Un vis ar fi amestecat cu ceata,un chin ar fi,etern amar,as da orice sa-l pot sfarsi.Tu esti pentru mine a 8-a zi din cele 7,te vedeam cu a mea minte,te-am vazut si te-am iubit,ingerul iluziei mele desarte…

Ce frumos a fost,erai jumatatea mea,ingerul meu erai,dar totul s-a sfarsit…

 In miez de noapte ma gandesc la tot ce a fost,la clipele de vis petrecute impreuna,devenite niste amintiri dureroase,traiesc in trecut,visez la noi si la iubirea noastra,dar ce pacat,deschid ochii si realizez ca nu mai e nimic…totul s-a pierdut,tu nu mai esti,eu nu mai pot fi fara tine,simt un gol in stomac,inima ma doare,ochii lacrimeaza,a fost frumos,dar nu mai e,totul e trist,viata nu mai are nici un sens fara tine,iar eu…nu vreau sa ma trezesc…inchid ochii,cu speranta ca am sa te visez din nou,sa pot trai cateva clipe alaturi de tine…macar in vis…

 E tot ce mai pot avea…e tot ce mai pot spera…macar atat…fac si eu pentru inima mea…!

Nu-mi pot explica .

Ce-i cu mine.

De ce-mi pierd capul,

Cand sunt cu tine !

Nu-mi pot explica.

De ce nu suport sa te vad cu altcineva.

Nu-mi vine sa cred.

Ca totul e aievea.

Nu-mi pot explica.

De ce ma faci sa rad.

De ca ma faci sa plang.

De ce te joci cu inima mea?

Nu-mi pot explica.

De ce nu pot dormi din cauza ta .

Desi explicatia e simpla.

Raspunsul e iubirea !

De ce plang, Doamne? Ca am sufletul plin

De dragoste, de dor si de credinta?

Cum as putea eu, Doamne, sa spun ca e un chin

Sa simt tot ce mi-ai dat? Iti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta in destin,

Mi-ai dat credinta pentru-o-ntreaga viata.

Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?

Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata.

Si-Ti multumesc, Doamne si Te implor acum,

Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat

Si chiar dac-am sa plang in lungul vietii drum,

Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat.

Si-Ti multumesc pentru ca, Tu, imi esti

Tot sprijinul, tot reazemul din viata;

De rele, Doamne, Te rog sa ma feresti

Si da-mi iubire, si da-mi, Te rog, speranta.

Iubire pentru oameni, speranta-n vesnicie,

Da-mi linistea de care am nevoie,

Fereste-ma, Doamne, de ispita si prostie

Si lasa-ma sa cred, Te rog, Doamne, da-mi voie.

Sa sper si sa cred in dragostea si-n mila Ta,

Sa simt ca nu e vis speranta pe pamant

Si ia-mi, Te rog, viata si fa ce vrei cu ea,

Dar nu-mi lua iubirea, e tot ce am mai sfant.

Am gresit c-am incercat sa te visez

Si chiar ma-ntreb de ce te mai pastrez

In gandul meu?… In fiecare noapte

Ti-aud ecoul in ascunse soapte

Te pot ierta, dar nu pot in uitare

Sa te ascund… durerea-i mult prea mare!

Si ma tot pierd in somnul ce ma iarta

Ca bantui peste tot cu a mea soarta…

Chiar am gresit ca n-am dorit sa pleci?

Ma urmaresc secundele prea reci

In care asteptam zambetul tau

Ca pe-o lumina a sufletului meu.

Si-am asteptat, dar n-am gasit in vis

Nimic din ceea ce tu mi-ai promis…

Poate gresesc ca-ti dau iertarea mea,

Nici nu prea cred ca-ti pas-acum de ea

Ma-ntreb si-acum de ce te mai pastrez

In gandul meu si inca te visez…

Greseala mea a fost ca te-am crezut

Si poate de aceea te-am pierdut…

Cand fericirea ta va fi deplina

Iti voi trimite o raza de lumina

Te va-mbraca-n albastru infinit

Iar eu ma voi ierta ca te-am iubit…

E-aşa de tristă aşteptarea când ştii c-aştepţi zadarnic!

Şi-aşa de tristă e speranţa când ştii că n-ai la ce spera…

Şi-aşa de jalnică-i chemarea când ştii că nu te poate-aude…

Şi-aşa de grea e resemnarea

Şi-aşa e chinul de amarnic,

Când tot aştepţi, aştepţi zadarnic

Şi ştii că n-ai ce aştepta…

Încât de s-ar găsi cuvinte

Să-exprimi a tale simţăminte,

Să poţi aşterne pe hârtie

Şi suferinţă,

Şi durere,

Şi lacrimile ce-n tăcere

Le verşi amar

Dar în zadar,

În aşteptarea celui care

Nu vrea să vie,

Nici să scrie

Şi nici să ştie

Că tot aştepţi, aştepţi zadarnic ca să vie…

De s-ar găsi cuvinte, zic,

Să poţi aşterne pe hârtie

Această mare tragedie

Ce-unor-ar pare un nimic,

Atuncea s-ar mişca şi munţii,

Şi stâncile s-ar sfărâma;

Şi stelele din cer s-ar rupe,

Şi-oceanele ar îngheţa,

Şi norii s-ar preface-n lacrimi,

Şi toţi vulcanii ar erupe,

Şi lava lor ar arunca

Pe inimile reci ca gheaţa,

Pe sufletele împietrite

Şi pe conştiinţele-ncărcate

De suferinţi pricinuite,

De lacrimi,

Din nopţi nedormite.

Şi s-ar mişca întreaga lume!

La fel un rege ca ţiganul…

Şi ar lăsa din mână tocul

Acel ce scrie;

Şi ciocanul

Acel ce bate;

Şi ţăranul

Ar zvârli din mâini toporul,

Şi mosorul,

Ţesătorul,

Şi-ar merge fiecare

Să-şi găsească acela care

Plânge, plânge şi aşteaptă

 Tot zadarnic ca să vie

Acela ce nu vrea să vie,

Acela ce nu vrea să scrie,

Acela ce nu vrea să ştie

Că s-ar putea ca încă astăzi

Să se despartă pe vecie.

O, nu, nu ma iubi pe mine,

Eu sunt un biet nenorocit

nu merit ca sa fiu iubit

de tine.

Intoarce-ti ochii-n alta parte

spre altii raza sa-si rasfranga

catand la mine-ar trebui

sa planga.

Tu esti o ramura plapanda

de liliac, de-abia in floare

eu… glas de codru vestejit

ce moare.

 O, nu, nu ma iubi pe mine,

Eu sunt un biet nenorocit

nu merit ca sa fiu iubit

de tine.

Iubita mea….
 Iti scriu aceste lucruri din cauza ca ma aflu intr-o foarte confuza perioada a vietii mele. Pana acum nu m-am confruntat cu sensul adevarat al sentimentului de iubire dar tu prin comportamentul tau mi-ai inspirat incredere si in acelasi timp sentimentul ca relatia noastra ar putea reusi! Suntem la inceput IAR,dar daca am reusi sa avem ambii incredere in celalalt cred ca relatia noastra ar putea reusi. Lumea zice ca este foarte usor sa fii baiat…. dar eu de cand te cunosc pe tine nu am mai reusit sa mai privesc nici o fata in ochi fara sa fiu pus fata in fata cu frica de a fii observat de tine si de a strica tot ce am reusit sa realizam pana acum ca un cuplu! Din ziua in care drumurile noastre s-au intalnit mi-am gasit un scop in viata… acela de a-mi darui toata dragostea unei singure persoane….Tie!
 Ai observat vreodata un apus de soare sau ai stat vreodata cu ochii pe fereastra la orele diminetii ca sa vezi rasaritul soarelui? Este o imagine pura a trecerii de la zi la noapte..de la sentimentul de confuz care ti-l ofera noaptea la sentimentul de revenire la viata oferit de primele raze ale soarelui care iti ating fata. Eu de cand te-am vazut visez la un rasarit de soare alaturi de tine, ca sa pot sa te tin in brate si sa ma manifest pornirile pe care mi le provoci! Cand sunt alaturi de tine in putinele clipe petrecute impreuna ma simt exact ca pasarile cerului care iarna zboara pentru a gasi un loc mai calduros si mai primitor de a trece iarna! In acest moment ma gandesc la tine si inima parca ar vrea sa imi sara din piept si sa vina la tine sa te stranga in brate parca pentru ultima oara!
Poate aceasta scrisoare iti arata o fata de a mea pe care nu o cunosteai din cauza felului in care ma port in momentele in care sunt cu tine, si acest lucru se datoreaza numai emotiilor pe care le am in prezenta ta, sa nu fac ceva gresit si sa stric tot ce am reusit sa primesc din partea ta si asta numai din cauza ca ai vrut sa imi oferi. In zilele de azi este foarte grea vorba “te iubesc” din cauza ca majoritatea baietilor din ziua de azi confunda sentimentul de iubire cu cel al bunei stari, dar eu pot afirma cu mana pe o inima ce zvacneste in momentul in care este pronuntat numele tau in orice imprejurare, ca te iubesc.
 Am auzit de iubiri platonice dar aici nu poate fi vorba de asa ceva pentru ca eu stiu ce simt pentru tine! Numai eu pot sti clipele in care stateam noaptea in pat si ma gandeam cum sa fac ca relatia noastra sa devina una in care iubirea si increderea sa devina lucrurile cele mai importante pentru noi!
Acum prin aceasta scrisoare am curajul sa iti marturisesc ca te-am visat, eram amandoi intr-o cabana la munte si focul din semineu nu egala caldura emanata de sentimentele si respiratia noastra, ne faceam declaratii de dragoste jurandu-ne iubire eterna.
 In acest moment singurul lucru care ne desparte este frica mea de a recunoaste in fata ta adevaratele mele sentimente pentru tine din cauza ca imi este frica de reactia pe care ai putea sa o ai tu. Niciodata nu i-am mai jurat unei fete iubire eterna !
Din momentul in care vei fi citit scrisoarea vei afla sentimentele mele si eu cand ma voi intalni cu tine iti voi putea spune ca TE IUBESC!”

Visele mele sunt fulgi de zapada, cand ajung la realitate, jos se topesc. Visele mele sunt simple amintiri, desertaciuni. Visele mele s-au pierdut in timp printre atatea dureri…, suferinte…. Visele mele sunt flori ale durerilor. Realitatea insasi este un vis crud, poate un cosmar? Cand omul inceteaza sa mai viseze, atunci el inceteaza sa mai traiasca, sa mai fie om. Visele mele sunt amintirii…, amintiri dulci…, amintiri amare. Visele mele poarta ca o povara amintirea grea si trista a imaginii noastre. Acest vis a devenit obsedant. De ce? Pentru ce? Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul. Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat. Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic. Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga. Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva. Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand ca intr-un joc de puzzle sa le unesti. Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori. Prin gand imi trec mii de fragmente de vise… acum imposibile. Niciodata gandul nu-ti va fi mai real, numai daca tu ii vei da valoare si sens. Iubirea e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui. 

Inca o zi! Inca o zi si tu nu esti aproape. Timpul se scurge iar in sufletul meu, ramane doar un gol tot mai imens. Caut dragostea ta, dar nu o gasesc. Oare de ce esti asa departe de mine? As vrea sa stiu…

Era frumos atunci cand tu erai in bratele mele, eu ma simteam fericit. Acele clipe de atunci acum imi lipsesc. Imi doresc inca un semn de la tine. Stiu ca odata voi primi raspuns…, dar pana atunci fiecare clipa reprezinta o eternitate. De ce trebuie sa fie asa? De ce trebuie ca tu sa fi atat de departe de mine?

Reprezentam doua colturi opuse de tara. Totusi exista CEVA care ne uneste, impotriva distantei. Este dragostea. Dar… exista si suferinta si ma doare…, ma doare ca trebuie sa te astept, atat timp, incat mi-e frica ca dragostea se poate stinge in orice clipa.

In jurul meu totul e un haos, un haos in care eu, chiar eu, ma confund. Doar amintirea ta ma poate face sa renasc din nou, ma poate face sa ma regasesc. Mi-e greu sa cred ca doua suflete pereche s-au pierdut in aceasta lume rece, mi-e greu sa cred ca ele nu se vor mai regasi niciodata.

Povestea a ajuns la sfarsit si in acelasi timp de abia acum incepe. Acel foc mistuitor, acel foc al sperantei, nu se stinge niciodata. Prea puternic arde, prea cu multa pasiune, prea cu multa vraja.

Amintirea ta pare atat de vie….. pare atat de calda… pare atat de dulce…… incat incep sa cred ca noi ne vom regasi curand. Si te voi iubi…. te voi iubi asa cum am facut-o si pana acum….. poate chiar mai mult……. si te voi invalui cu aceasta iubire… incat tu vrajita…. imi vei spune ca viata ta e alaturi de mine. Regasindu-ne….. vom pluti din nou in acea lume creata de noi…… acea lume….. in care tu mereu ma chemai. Traiam prin iubire…… traiam cu iubire…… traiam doar pentru iubire. Si era frumos…. atat de frumos ……. incat nu exista cuvinte ca sa poate exprima ceea ce simteam. O parte din inima mea ….imi spune… ca tu esti atat de aproape de mine, ca ma cauti… prin vise… prin lacrimi…. prin amintire. Dar cealalta parte imi spune… ca orgolile noastre sunt atat de puternice incat nu cred ca vor avea puterea sa darame zidul pe care l-am construit intre noi.

Viata e atat de scurta si mi-e frica de faptul ca va trece fara tine, iubirea mea. Sunt condamnat sa te iubesc pana la moarte dar sa nu am parte de tine.

Te-ai lasat dusa de valul ipocriziei, de valul minciunii, de valul care in curand te va aduce inapoi….. te va aduce langa mine… Si nu va fi prea tarziu……. pentru dragostea noastra niciodata nu va fi prea tarziu…..”

Azinoapte te-am visat…In visul meu se facea ca privesc catre cer si-ti vedeam chipul,plutind printre stelele iubirii,cum iti zambesc lung si trist…Incepeam sa-ti vorbesc si sa strig catre tine,dar nu reuseam,ca erau prea putine…rugam luna sa-mi trimita o raza ca sa pot urca la tine sa te pot mangaia,dar in zadar…Atunci am izbucnit in plans de disperare,iar tu mi-ai intins o mana si m-ai ajutat sa zbor catre tine…iti simteam rasuflarea calda si timida prin porii pielii mele si imi doream sa ma saruti.Era de-ajuns sa imi doresc si acea dorinta devenea realitate.In acea clipa am cunoscut fericirea.Acea fericire plina de cuvinte frumoase…acea fericire plina de mangaieri infinite si saruturi fierbinti,dar,nevinovate.Acea noapte fusese cu adevarat noaptea meanoaptea ta,noaptea noastra…

Nu mint cand iti spun ca te iubesc,nu mint cand iti spun ca imi lipsesc imbratisarile tale,tandretea ta,dragostea ta,tot ceea ce esti tu.In putin timp am invatat sa iubesc un suflet minunat,un suflet care merita ceva mai bun decat ceea ce pot oferi eu.As vrea sa pot pleca intr-un loc cat mai departe,sa pot uita tot ce mi se intampla,sa incep o viata noua,sa te cunosc pe tine acolo…nu aici in lumea asta nebuna din care eu nu mai am scapare.Acum nu imi ramane decat sa traiesc aceasi viata monotona pe care o am de ani,sperand ca se va termina totul si voi avea alt inceput,un inceput numai al meu….

Nu stiu ce sa-ti spun,nu stiu la ce sa ma gandesc,mi-e rusine de propriile-mi ganduri,as vrea sa ma ascund dar nu am unde,as vrea sa ma destainui dar nu am cui.Las soarta sa hotarasca,calc peste constiinta mea si iti scriu.Iti scriu tocmai tie…tu care ar trebui sa-mi cunosti cel mai putin gandurile,vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat,straniu.Eu sunt un fir de nisip din imensul desert al vietii si as vrea ca vantul sa-l legene pe aripile sale,punandu-l in gradina ta.De dragul tau m-as face floare,as inflori langa ferestra ta,ti-as darui mireasma sufletului meu,te-as adormi,iar apoi te-as preface in tarana in care sa-mi infing radacinile.Tu nu ma iubesti si cu toate astea eu inca te iubesc.Nu am nici o sansa de la tine.
Cu fiecare gest incerci sa ma jignesti;iar atunci eu imi aud bataile inimii care suna asemenea ciocanului la poarta vietii.Uneori privirea ta ma patrunde pana in maduva oaselor,ma cutremur si imi vine sa fug de sub vraja ta,dar nu pot,picioarele imi sunt intepenite,buzele nu mai pot sa scoata nici un cuvant.As vrea sa te uit,dar fiecare melodie,fiecare dans imi aminteste de tine.Traiesti in mine,esti o particica esentiala a sufletului meu de care nu,nu ma pot desparti niciodata,niciodata!
 Ai trecut prin sufletul meu ca o adiere tandra de primavara,ca un parfum ametitor de trandafir,ca o melodie veche de dragoste,pe care desi nu o recunosc,o strig,o implor ca razele soarelui prin verdele copacilor,ca zborul unui pescarus spre infinitul albastru,ca lacrima de pe fata unui copil si au ramas acolo pentru eternitate.
Te caut,te strig,dar sunetele se imprastie triste si reci in infinit!Te caut in mine dar nu te gasesc.Ai ramas doar amintirea mea.Eu sunt frunza pierduta in vant,sau urmele pasilor singuratici pe nisipul fierbinte al unui tarm pustiu,un vis trist de dragoste,o stea ce straluceste numai pentru tine.
Te-am asteptat…te mai astept si azi…te voi astepta mereu…dar pana cand?Te rog sa-mi ierti euforia,dar cuvintele imi par tot la fel de sarace…Daca as putea ti-as oferi intr-o clipa toata dragostea mea,ca un vulcan abia stapanit asteapta sa se reverse,sta gata sa erupa.
Nu stiu cine esti,dar inima mea bate de la o vreme intr-un ritm alert,imi spune ca esti aproape,tot mai aproape gata sa ma elibereze din lantul singuratatii.Te astept sa rasari intr-o zi pe cerul senin al vietii mele…

Se insala acela care crede ca stie ce este viata.M-am inselat si eu,alaturi de altii,si pot sa spun ca-mi pare bine.De ce?Pentru ca am simtit ceva…Am uitat de mine,de lume,de univers.Toata fiinta-mi paradoxal de zbucuimata era strabatuta de ochii ei.Traiam prin ea.

Era Paradisul?Sau…Iadul?Era un Inger?Sau un Demon?Acum,la fel ca si atunci,aceste intrebari nu-si gasesc raspunsul.Probabil ca sunt axiome ale existentei noastre,dovezi inexpulzabile ale trecerii prin viata.

Cine ar putea sti daca viata este o insusire sau…o calitate?Cine ar putea sti daca omul iubeste sau …vrea?In schimb,toti stiu ce am simtit : impietrirea aceea la vederea ei.Toti cunosc  scanteia ce a facut sa explodeze in mine un foc bizar ce mi-a incendiat inima.Mi-a zdrobit ratiunea, mi-a frant aripile,mi-a schimbat viitorul.

IUBEAM!Imaginea inchipuita a edenului palea,cand zambetul ei imi saruta chipul …glasul ei,in contrast absolut cu vocea lumii ce ma inconjura si care imi zgaria timpanele,umplea cu sunete calde aerul,dandu-i parca un gust dulce.Mireasma care o invaluia imi parea nefireasca,aproape neomeneasca.

 Atunci am multumit Celui de Sus pentru ca ochilor mei le-a fost dat sa vada Sublimul.Nu am indraznit sa o plangaresc cu atingerea mea,ar fi fost un sacrilegiu,mi-am imaginat doar dumnezeiasca senzatie.

M-am trezit apoi brusc.Sunt sigur ca o sa mi se inteleaga disperarea cand…Doamne,fusese doar un vis!Ma indragostisem de un vis.

Ceea ce pare la prima vedere o nebunie,este totusi,uneori,fidela copie a cruntei realitati… 

Imbratisez dorinta de a muri sarutand placerea durerii,caci nu mai pot inchide ochii de nevoia ta.Imi lipseste zambetul tau,imi lipseste imbratisarea ta,dar cel mai mult imi lipseste lumina ochilor tai,caci viata mea e acum doar un vis,acela de a te regasi din nou…sa-ti spun cat imi lipsesti!Nu pot sa mint si sa-mi inchid ochii la ceea ce am pentru tine,dar stiu ca pot sa iti ofer mai mult decat o zi de maine.

 Astern pe foaie un simplu gand amar,si recunosc ca n-am puterea sa-mi pot gasi un rost.Satul si cu ochii flamanzi de tine,imi pierd mai mult decat jumatate din viata si inca vreau sa te regasesc.

Sarutul tau e inca pe buzele mele si lacrimile sapa cu durere in inima,facand o rana fara seaman,caci doare si totusi nu stiu de ce.Satul si cu privirea trista ma uit la fiecare colt de strada,la fiecare geam,incercand sa te regasesc,dar tu ai fost…acum ai disparut si asta ma doare chiar daca nu pot sa concep asa ceva.

Tot ce stiu e ca-mi lipsesti si te  voi iubi mereu cu riscul de a muri la fel…Un gand amar imi rascoleste inima si vreau acum sa mor decat sa indur pentru toata viata o lipsa fara cuvinte si o durere inexplicabila…TE VOI IUBI MEREU!

Stau singur…vantul rece imi mangaie fata…nimic nu va mai fi la fel ca inainte,nimic…doar clipele petrecute impreuna imi vor aminti din cand in cand ca ai existat,ca m-ai iubit candva…insa toate astea nu mai semnifica nimic…Pentru tine eu nu am fost decat o simpla aventura…reusind sa fiu o mica parte a vietii tale…de ce n-a fost sa fie,de ce?Intrebari fara rost care-mi umbresc mintea,intrebari al caror raspuns nu am sa-l primesc niciodata…poate ca eu am fost de vina,poate ca tu,sau poate distanta a fost cea care ne-a stat in cale,care te-a facut sa te indepartezi de mine,de inima mea…Tu ai plecat si,odata cu tine s-a rupt si o parte din mine,nimic nu va mai fi ca inainte…NIMIC!

 Credeam ca dragostea inseamna o adevarata condamnare la suferinta,dar datorita tie am aflat ca a te indragosti e ca si cum te-ai trezi pentru a trai din nou.Acum,cand nu mai esti langa mine,totul pare schimbat…oamenii,natura…par mai buni,mai calmi mai puri…timpul parca s-a oprit in loc…pentru ca tu ai fost cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata …

Am crezut ca esti sincera cand imi spuneai ca ma iubesti,insa m-am convins ca au fost doar vorbe in vant…am crezut in tine si cu ce m-am ales oare???Dragostea ta a plecat la fel cum a venit: pe furis,furandu-mi o parte din suflet!De ce oare a trebuit as ma incred in tine,in vorbele tale sirete,in farmecul tau aparte,in toata fiinta ta?

Stiu ca orice inceput are sfarsitul sau si oricat de dureros ar fi…trebuie sa pun punct si sa iti spun pentru totdeauna: ADIO! 

Cand iubesti…te doare fiecare moment in care persoana draga nu e langa tine…iti place senzatia de euforie oferita de acea iubire…Dar doare;cand persoana draga este in brate la alt barbat si tu sti ca nu mai ai nici o sansa sa o tii in brate!Plangi,urlii,te plimbi ore in sir singur…doresti sa-i auzi glasul,sa o vezi in fata ta,s-o imbratisezi si sa-i spui cat o iubesti…De ce e asa de dureroasa dragostea?Totusi,am o alinare,sunt barbatul visurilor ei,ma iubeste si o iubesc mult,si asta e un sentiment care imi da speranta de un viitor plin de iubire.Vreau sa-mi treaca,sa uit totul…dar nu poate nici ea,si asta imi da fior rece pe sira spinarii…

Stiu ca seara,adoarme cu mine in gand,dimineata se trezeste cu mine in gand,TRAIESTE cu mine in gand,si inima…inima o trimite spre mine,zi de zi,dar Dumnezeu a hotarat altceva,sa ne tina despartiti.De ce?

Poate pentru a vedea fiecare ce a gresit pana acum,unul fata de celalalt,poate pentru ca,unul din noi iubeste mai putin,poate pentru ca nu e o dragoste reala…Nu stiu…Stiu doar ca…ne iubim,si asta ma ajuta sa traiesc si maine,si ziua urmatoare…pana cand Dumnezeu va hotara sa ne uneasca iar destinele…

Nu stiu,daca nu ne vom uni sufletele,cred ca as innebuni,as delira pe stada,nu mi-as mai dori sa traiesc fara sa o vad macar o data,sa o tin in brate si sa ne petrecem o ultima noapte macar,impreuna.E tot ce imi doresc.

Sa lasam soarta sa decida,ca intotdeauna;dar am incredere ca va fi bine.

Doua suflete care se iubesc nu pot fi despartite de nimeni niciodata,si ele vor trai impreuna,chiar daca nu fizic,dar gandurile,sentimentele si dorintele,sunt langa persoana iubita. 

Sunt trist…dar imaginea ochilor tai care-mi persista in minte nu-mi da voie sa ma gandesc cu dezgust la aceasta viata.Ma intreb,oare in jurul carui punct din univers s-ar concentra gandirea mea daca nu ar fi imaginea chipului tau care-mi mangaie gandurile?

Oare ce s-ar intampla cu lacrimile mele daca nu ar fi imaginea ochilor tai sa le curve suvoiul?

Oare ce s-ar intampla cu iubirea mea daca nu ar fi zambetul tau sa-mi incalzeasca sufletul?

Si tot eu imi raspund: m-as simti singur si neansemnat,lumea ar fi la fel de fericita si fara mine,mi-ar fi totuna de e zi sau de e noapte,intuneric sau lumina…

In lumea asta unde totul se uita,unde fiecare se gandeste la sine,e greu sa-i spui cuiva “gandeste-te la mine”.Am ochii invaluiti in lacrimi,sunt lacrimi de fericire…caci te am pe tine…Am sa vin,voi veni pentru ca trebuie sa vin.Te voi gasi singura in asteptarea mea,iti voi saruta mana,te voi strange la piept si iti voi spune cat de  mult mi-ai lipsit…o ora fara tine mi se pare o vesnicie,dar o viata cu tine ar fi o iubire eterna…Preaplinul fericirii din sufletul meu nu poate descris in cuvinte,fiecare zi are un farmec aparte,reprezinta altceva decat fireasca desfasurare a clipelor ce trec uneori cu pasi grabiti,alteori cu pasi domoli…e farmecul iubirii ce ti-o port acum,pe veci si intotdeauna.

Dintr-un orasel mic,undeva departe,pentru ceea ce a dat sens vietii mele,ma semnez doar…TEO! 

Da,iubesc noptile,dar si diminetile

Atunci cand langa tine pot sa ma trezesc

Imi place sa-ti vad ochii cum stralucesc

De toata iubirea ce-o noapte ne-a fost data.

Of!Iubesc toate clipele cand tu ma alinti

Cand vorbe tandre,iubito,tu imi soptesti,

Da,stiu,simt,doar pe mine ma iubesti

Sorb soaptele cu nesat,stiu ca nu ma minti.

Si-adorm cu tine-n gand tarzziu in noapte,

Caci te iubesc cum luna-si iubeste stelele,

De te- stiu langa mine,imi este de-ajuns

Tu esti dorinta mea,devenita realitate.

 Esti darul care vine doar odata in viata

Inima mea s-a lasat usor prada dragostei,

Sti,sufletul meu tanjea dupa a ta iubire

Si incepuse demult sa strige dupa tine.

Caci vazuse in oglinda noptii doua cuvinte,

Sunt sigur,cele mai frumoase,TE IUBESC!!

Da,te iubesc cum cerul iubeste pamantul

Te iubesc cum iubesc si lumina ochilor mei.

Te caut in fiecare clipa in gandurile mele,

Inima mi-ai cucerit,eu te doresc si-n vise,

In inima mea va exista mereu un loc special

Doar si numai pentru tine,atat cat voi trai.

Caci inimile noastre se vor iubi intotdeauna

Mi-ai aratat cum e sa simti atingerea dragostei,

Pe zi ce trece te iubesc tot mai mult,mai mult,

Vino,si vom pluti impreuna pe marea iubirii! 

Intoarce-te cat mai repede si pune capat asteptarii

Vino ca sa-mi spui ca vei fi mereu langa mine,

Iar zambetul tau sa ma faca sa simt betia iubirii

Si sarutul tau sa-mi arda buzele cu focul din tine!

 Caci imi doresc ca tu sa-mi devii destinul cel final,

Sa pot sa te fac si eu fericita asa cum sunt eu acum,

Sa traim multi ani de bucurii,sa uitam de ce-i banal,

Azi ma simt minunat,numai pentru tine mai exista acum.

Iti multumesc din suflet pentru tot ce mi-ai oferit

Pentru noptile cand adormeai iubito in brate la mine,

Caci cu tine si numai cu tine,iubirea am redescoperit,

Pentru acele dimineti cand ma trezeam alaturi de tine.

Pentru ca ai crezut in mine,pentru miile de TE IUBESC,

Pentru ca te iubesc ca un nebun,pentru ca ma iubesti,

Tu esti iubirea mea cea scumpa,tu esti dar ceresc,

Nu stiu cum ai reusit sa-mi furi inima,sa ma cuceresti!

Daca ar fi viata mea doar o clipa ce-as petrece-o cu tine,

As dori o clipa sa ma privesti,sa ma atingi,sa ma saruti,

Sa nu mai stiu daca e vis sau nu,doar cu tine imi este bine,

Vreau sa traim un vis frumos de iubire,de nimeni nestiuti! 

Haide acum…

Noi doi atat de diferiti

Sa facem un pact,

Sa fim linistiti,

Ca eu sa nu mai sper,

Ca tu nu mai revii…

Promit solemn cu mana pe mine,

Ca zilele toate,

Ti le dau tie cu tot cu soare,

 Anotimpurile ti le poti alege.Iti dau orice din ele,

Mai putin toamna cu fii ei,

Vantul si ploaia…astea le vreau eu.

Zapada poate fi a amndurora.

Dar poate fi doar a ta,

Dar sa mai traca uneori si pe la mine. 

Eu vreau Luna,noaptea si stelele,

Toamna este deja pe lista,

 Dar mai vreau ceva…

Vreau mereu un tei inflorit

Langa banca de sub geamul meu.

Nu-mi da multa lume

Pentru ca sti ca n-o-ndragesc…

Ma am pe mine,si-mi ajunge…

Tu ramai cu restul anotimpurilor,

Iar zapada doar,

Va fi si a mea uneori…

Te las sa te bucuri de tot,

In timp ce genunchi-mi,

Vor sta implantati in pamant,

Si ma voi ruga sa-ti fie,

Iertat  pacatul,

De a ma indragi vreodata.

Te vreau fericita fara mine,

Fara toamna care

Sa-ti aduca aminte c-am fost, 

Sau ploaia care a plans

Cand ai plecat…

Eu ma multumesc cu atat,

Si promit sa nu mai cer nimic….

Voi sta cuminte-n camera

Plina de noi,ce pastreaza mereu

Acelasi dulce si trist,PARFUM DE TEI! 

As zice ca unicul nostru scop pe lume este sa ne cautam jumatatea,geamanul de suflet,cel cu care ne armonizam si reusim sa traim intr-un echilibru perfect pana la adanci batraneti!

As zice ca daca vrem cu adevarat,reusim sa gasim o limba comuna,cea in care intelegem,chiar si pe nerostite,tot ce e de inteles.Cate carari nu am strabate,cate ierni nu am astepta daca nu s-ar garanta ca intradevar,la capatul asteptarii vom gasi pacea si linistea dupa care tanjim?

Intotdeauna este greu sa gasesti persoana potrivita,careia sa ii daruiesti tot ce ai mai bun,dar atunci cand o vei intalni,iti vei da seama poate de la prima privire,prima atingere sau primul sarut.

Si iata ca ai ajuns la punctul in care ai gasit persoana potrivita.

Din acel moment simti ca plutesti,simti ca toata lumea e a ta,simti ca numai cel de langa tine conteaza.Din acel moment viata si-a schimbat cursul,caci ceea ce a fost sau va fi nu mai conteaza,te concentrezi numai asupra clipei prezente,asupra a ceea ce ai acum si pe care nu vrei sa o pierzi pentru nimic in lume.

Iubirea in sine nu reprezinta o relatie,ci suportul psihic pentru ceea ce se poate construi.Sunt iubir navalnice,care te consuma,care iti inghit resursele dinspre interior in afara,simpatii atat de fine incat ajungi sa crezi ca tu esti celalalt,si celalalt este jumatatea ta…

Atunci cand iubesti,ofri tot ce ai,dai totul si astepti macar putin de la persoana pe care o iubesti.Ideal ar fi sa ti se raspunda la fel,dar cum uneori nu se intampla asta,dai in continuare totul si iti raman visele si sperantele ca poate candva se va schimba si iti va arata ca te iubeste si iti va spune ce importanta ai pentru acea persoana,dar ce faci atunci cand aceste cuvinte nu vin,sau vin prea tarziu?

TOT CE POTI SA FACI ESTE SA PLANGI SI SA PLANGI,SI SA TE INECI IN PROPRIILE-TI LACRIMI,IAR APOI SA INCERCI DIN NOU SA LUPTI,DAR SIMTI CA  NU MAI POTI,CA NU MAI AI PUTERE,CA TE PIERZI SI NU POTI SA MAI FACI  NIMIC.ITI PARE RAU CA I-AI ARATAT SUFLETUL SI ITI PARE RAU CA NU AI DESCHIS ATAT DE BINE OCHII SA VEZI CA NU POATE FI LANGA TINE SA TE APRECIEZE PENTRU CEEA CE ESTI SI PENTRU CEEA CE II OFERI!

Timpul trece inevitabil

Din ce in ce mai greu realizam ce avem si ce  nu.Suntem din ce in ce mai  preocupati de ziua de maine si de viitor.Nu ne mai oprimm din rutina sa realizam ce avem langa noi.De ce unii oameni nu stiu sa aprecieze adevarata valoare a omului de langa el,atunci cand este langa el si isi da seama de aceasta doar atunci cand l-a pierdut?Daca am putea sa admitem ca la un moment dat ne-a fost teama  de un nou inceput,ca ne-a fost fruca sa ne implicam pentru ca era prea mult,ca n-am stiut ce vrem de fapt si n-am putut sa marturisim acest lucru,ca am fost inselati  si ne-am dorit ca acest lucru sa  nu se intample din nou.poate ca am gasi explicatia faptului de ce am preferat sa fugim si apoi…e nevoie de curaj pentru a ramane sa lupti pentru ceea ce iti doresti.

Traieste prezentul ca si cum nu ar exista ziua de maine.Ce ai face daca ai sti ca pentru tine s-ar termina totul maine,sau altfel spus,ce te- face cu adevarat implinit in aceasta viata?Amintirile se afla in mintea noastra,iar trairile in sufletul nostru,oricat de frumoase sau neplacute ar fi.Viata aduce in fiecare zi lucruri noi si nici o zi nu poate fi adusa inapoi.Viata ideala este doar un vis,putem doar sa speram la asa ceva.

Timpul este un dar oferit de viata.Din cauza ca il avem zi de zi,el a devenit ceva banal.Incearca sa iti imaginezi viata perfecta,si apoi,incet,incet,incearca sa iti iei destunul in mainile tale… 

Cineva va fi intotdeauna aici sa te iubeasca,cineva va pretui intotdeauna caldura zambetului tau si fericirea inimii tale…cineva va incerca intotdeauna sa gaseasca cuvinte sa-ti multumeasca pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase…

Te iubesc nu doar pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt langa tine…te iubesc pentru ca ma ajuti sa fac din viata mea nu o taverna ci un templu,din faptele mele de zi cu zi…nu un repros,ci un cantec…

Cineva te va iubi intotdeauna,iar acel cineva voi fi intotdeauna EU!

Totul ne desparte pe mine si pe tine…distanta,oamenii,viata…poate si destunul…iata ce vreau sa iti spun: AZI NU MA TEM DE ZAMBETUL TAU,deci nu ma tem de nimic!Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale…departarea…Amintirea ta nu are unde sa ma afle,glasul tau nu poate sa ma strige caci nu stie unde sunt intre cele 4 zari!Sti sa asculti?Auzi vantul la fereastra?Auzi pasarile care vin si pleaca ducand si aducand primavara?Sti ce-i nostalgia?Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic…sunt pe acolo si intr-acolo… fara fiinta,o apropiere si o departare in preajma ta..TE IUBESC!

Poate ai avut o zi grea sau frumoasa,poate nu ai chef de citit,poate plictiseala te-a invadat,dar crede-ma,n-ai sa regreti daca citesti aceste randuri…Te-ai intrebat vreodata,ce este dragostea?Poate ca da,poate ca nu,poate ca sti deja ce e,dar nu e vreo sansa sa gresesti?

Citeste aceste randuri apoi intreaba-te: “Stiu ce este cu adevarat dragostea?”

 Dragostea este o lumina,ceea ce nu percepem inca,este elementul perfect intr-o lume imperfecta,este punctul alb din intuneric…si totusi dragostea pe care o traim e pe cale sa-si piarda valoarea.Multa lume e atrasa de frumusetea fizica,de starea materiala,de relatii,sau iubeste din obligatie,sau in functie de interese!Intrebarea e…e aceasta dragoste adevarata?Conteaza daca arati traznet sau daca ai avere?Adevaratul raspuns este NU!

Crezi ca o astfel de dragoste va dainui?Poate 10-20 de ani,poate  o viata de om,dar e o dragoste imperfecta,o dragoste temporara!Ce e o viata de om?Te nasti,mori,si peste cativa ani nimanui nu-i va mai pasa ca ai existat vreodata!Are vreun sens?Crezi ca la judecata de apoi va mai conta aspectul fizic,sau starea materiala?NU!Toti vom fi la fel,toti vom fi egali!Deci…dragostea adevarata e dragoste de cel apropiat,e dragoste fata de sufletul lui,nu dragoste de averea sau de trupul lui!

Aceasta dragoste,desi mai fragila,va tine mai mult decat o viata de om,va tine o eternitate.

Oare la sfarsit,cand ne vom lua ramas bun de la viata pamanteasca si vom ajunge Sus,ne vom mai cunoaste?Nu vom fi toti ca niste picaturi de apa,nu vom fi la fel?Ba da!Daca nu ne vom mai recunoaste,inseamna ca nici nu ne-am cunoscut vreodata cu adevarat.

Crezi ca cunosti pe cineva cu adevarat?Te inseli!Nu-l cunosti oare dupa trasaturile fizice?Crezi ca te cunosti pe tine?Uita-te in oglinda si intreaba-te: “Cine sunt eu?”Iti vei enumera numele,data nasterii,trasaturile fizice…Te vei gandi la culoarea care iti place…dar nu esti tu!Incearca sa te descoperi,inchide ochii si intreaba-te cine esti,uitand de lume,de necazuri si de fizic.Te vei descoperi,vei fi tu insati,mintea ta va fi cuprinsa de uimire!Au trecut atatia ani si tu nu ai stiut niciodata cine esti!

Cum oare te va cunoaste jumatatea ta,daca tu nu te cunosti?oare jumatatea ta se va cunoaste pe sine?Oare aceea e jmatatea ta?Va veti mai cunoaste la sfarsit?De ce sa constati mai tarziu ca sunteti straini?De ce sa regreti o eternitate?Oare nu merge omenirea pe o cale gresita?oare nu se mai poate face nimic?Mergi pe strada,vezi lumea cu adevaratii tai ochi,nu e prea multa suferinta pe pamant?Uita-te la coltul unei cladiri,acolo e un om uitat de lume,un om necajit,un om ce n-a cunoscut niciodata dragostea adevarata!Nu e asa!E un om uitat de lume dar stie ce e dragostea si se cunoaste pe sine!

L-ai putea iubi pe acel cersetor?De ce nu il poti iubi?Oare nu pentru ca e urat si sarac?Oare nu pentru o cauza care nu va mai conta? Oare nu veti fi gemeni la Judecata de Apoi?Inseamna ca trebuie sa capeti experienta,pana nu va trece timpul tau!Dar,daca poti simti macar un gram de dragoste pentru acel om,inseamna ca te cunosti pe tine,esti printre putinii care stiu adevarul!

Acum te intrebi: “Pe cine sa iubesc atunci?”Raspunsul e simplu,iubeste-l pe acela care te iubeste,sau “ca sa fi iubit,iubeste”!Si sunt sigur ca cineva care te iubeste,ar putea fi oricine,ar putea fi un coleg,sau as putea fi chiar eu!Intrebarea e,poti iubi cu adevarat?

Poate in mintea ta totul e incurcat,sau poate ca  nu!Asteapta seara,asteapta noaptea,adormi cu adevarul in gand,scoala-te dimineata,crezi orice vrei sa crezi,simti ce vei dori sa simti,si mai ales,iubeste pana nu va fi prea tarziu! 

E seara,vantul leagana agale stejarii obositi si salciile care abia-si mai numara anii…Luna cea gingasa,lumineaza domol aleea pe care trec,purtate de vant sunt frunzele arborilor…

Stau pe o banda in mijlocul aleii,si ma gandesc undeva departe…O minune a aprins faclia inimii mele,care arde acum numai pentru tine…

Lasa-ti inima sa arda in vapaia iubirii impreuna cu inima mea,gandurile noastre sa devina unul singur…miraclolul iubirii sa-l savuram cu lacrimi de cristal in ochi!Lasa totul sa devina un vis frumos din care sa nu ne mai trezim niciodata…un vis la care muritorii sa ne fie numai astrii…

Gandul meu e iar departe,iar eu sunt singur…

Tu ratacesti pe undeva departe,iar sufletul iti tanjeste dupa dragoste!Al meu la fel…asa ca…lasa-le sa fie impreuna ,sa se traiasca fiecare pe celalalt!

Dac-ai fi langa mine,poate ti-as spune un banal “TE IUBESC”,asta daca as mai putea…Tu citesti aceste randuri si nu-ti vine sa crezi ca este real!Intr-o lume atat de cruda,mai exista si dragoste!Fiecare traieste in propria lume,eu te invit in lumea mea,fericirea mea sa fie si a ta…

As vrea sa te tin in brate,sa-ti dau cel mai dulce sarut,si sa-ti spun cat de mult te doresc…Chipul tau radiaza de frumusete,iar buzele tale soptesc un cantec nemaiauzit…dar atat de frumos,e un imn al iubirii!Glasul tau e melodios,iar gingasia ta ma condamna sa te tin prizoniera in inchisoarea mintii mele!

Nu ma lasa sa astept,vino inainte ca soarele sa rasara,caci ti-am pastrat iubit-o,un loc pe banca !!! VEI VENI!???

Amintirea ta mi se pare din ce in ce mai indepartata si peste ea se lasa uitarea.Vorbele tale sunt acum doar soapte adormite de vant in noptile reci…Dar inca nu e vremea regretelor,si as vrea ca acea vreme sa nu vina niciodata…Ti-as fi indragit zambetul si ar fi fost al meu ca sa-mi usureze povara amintirilor…totusi,AS PUTEA SA TE IUBESC!Sau poate nu inteleg ca viata nu inseamna numai a pastra amintirea cuiva sau a simti o placere ciudata in apropierea lui…

 Te-as fi iubit,ti-as fi daruit tot ce e mai frumos de la viata,cele mai sfinte talismane,dar ce crud este adevarul si ce amarnic ma doare,caci mi-am dat seama ca in ochii tai nu pot sa devin o dragoste…da,amarnica si cruda este clipa adevarului caci cele mai frumoase bucurii au avut cel mai crud destin,au fost o iluzie!

As vrea sa gasesc cele mai potrivite cuvinte,cu tonalitati de cristal ce amintesc muzica stelelor,care sa alerge spre tine purtand fiecare cate o floare de camp tanara si parfumata…si aceste cuvinte sa arate cat de mare este minunea existentei tale,cat de adanca si plina de mister este nobletea ta sufleteasca…ramai cu bine draga mea,nu am sa te uit NICIODATA! 

Poate ca ochii mei nu au luminat de-ajuns zarea ta,poate ca zambetul meu senin nu a inseninat deajuns fata ta,poate am fost un strop de roua care a cazut in fantana vietii tale,poate ca am fost doar o stea,in inaltul cerului inimii tale,dar poate ca TE-AM IUBIT si TE IUBESC!!!

 Cand seara se lasa si toate zgomotele au adormit,tacerea fermecatoare a noptii te va face a-mi acorda putin din timpul tau,pentru a da atentie micutelor mele randuri.De fiecare data adorm cu tine in gand,ma trezesc cu tine in gand,mananc cu tine in gand.DUMNEZEULE!Ce se intampla cu mine?Oare asta inseamna sa iubesti cu adevarat?…Daca ai sti ce greu imi este fara tine,poate intr-o zi voi putea sa iti rostesc aceste cuvinte in fata…Acum in inima mea este un loc aparte pentru tine,un loc pe care ai reusit sa il cuceresti si sa-l stapanesti…Astazi,cand tu vei sta rezemata si vei citi aceste randuri,eu ma voi gandi,imi voi imagina cum ar fi sa fim impreuna.Nu vreau sa iti spun decat ca imi este foarte greu sa trec peste zilele astea toata lumea va fi impreuna si noi…nu…

Numai Dumnezeu a putut inventa aceasta iubire.ceva asemanator am visat odata,dar nu era la fel,pentru ca in vis sunt deschise portile cerului pentru mine.Mi-am dat seama tarziu ca viata merita traita,dar niciodata nu-i tarziu sa iubesti,sa dovedesti ca iubesti.A fost de-ajuns doar o privire,atunci cand noi ne-am cunoscut,si parca ne stiam de-o viata,inimile ne-au tresarit.Iar tu de mana m-ai cuprins,si eu stiam ca incepe un vis din care amandoi n-am vrea nicicand sa mai fim treziti.

Iti multumesc tie iubire,pentru dragostea ta.

Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta poveste de dragoste! 

De ce plang,Doamne?Ca am sufletul plin

De dragoste,de dor si de credinta?

Cum as putea eu,Doamne,sa spun ca e un chin

Sa simt tot ce mi-ai dat?Iti port recunostinta!

Mi-ai dat iubire si speranta in destin

Mi-ai dat credinta pentru o-ntreaga viata

Cum as putea sa plang ca am sufletul plin?

Cad in genunchi plecandu-mi a mea fata!

Si-ti multumesc,Doamne,si Te implor acum 

Sa nu imi iei nimic din tot ce Tu mi-ai dat

Si chiar daca am sa plang in lungul vietii drum,

Sa nu-mi consideri plansul ca pe un greu pacat!

Si-ti multumesc pentru ca,Tu,imi esti

Tot sprijinul,tot reazemul in viata;

De rele Doamne,Te rog sa ma feresti,

Si da-mi iubire,si da-mi te rog,speranta!

Iubire pentru oameni,speranta-n vesnicie,

Da-mi linistea de care am nevoie,

Fereste-ma Doamne de ispita si prostie,

Si lasa-ma sa cred,Te rog,Doamne,da-mi voie.

Si sper si sa cred in dragostea si in mila Ta,

Sa simt ca nu-i un vis speranta pe pamant,

Si ia-mi Te rog,viata,si fa ce vrei cu ea,

Dar nu-mi lua iubirea,e tot ce am mai sfant! 

Ti-am prins inima in panza saruturilor mele si am crezut ca vei fi a mea pentru totdeauna.Te-am infasurat in visele si sperantele mele si am sperat ca nu vei mai dori sa le destrami.Si totusi,iata ca vraja s-a risipit…

De ce tot eu plang cand inima mea e inecata in suparare si inima ta e uscata de nepasare?Ai  fost frumoasa ca un vis,acum esti trista ca o amintire…

Se spune ca dragostea e oarba…OARBA SI NEBUNA E…sa dea tot ce are pe zambete si saruturi,si,cand pierde sa-i ramana doar lacrimile!

 Tristetea e cortina ce se lasa dupa fiecare poveste de dragoste sfarsita.Tristetea e un asternut umed in care tradarea alunga inimile ranite,e cuibul de spini in care se naste nefericirea si ura,e sentimentul care vine cel mai grabit si pleaca cel mai incet,cel mai urat,dar cel mai fidel prieten al inimilor singuratice…

Mai dureros decat sa privesti soarele in stralucirea lui arzatoare e sa  privesti doi ochi ce si-au pierdut stralucirea de altadata,sa induri o privire distanta ce nu te mai doreste…

Cuvintele tale ma incalzeau atat de frumos candva,acum toate vorbele tale sunt cioburi de sticla ningand des peste inima mea,candva adoram fiecare “TE IUBI”,acum sangerez de fiecare data si sper sa il aud cat mai rar…

SUnt atat de triste zilele fara tine,ca saruturile pe hartia rece a pozei tale,cu fiecare clipa pierduta din viata mea,inima se-mpietreste si mai tare,si intr-o zi nu va mai exista decat o poza cu tine inramata intre doua buze de piatra…

Ai fost o carte atat de frumoasa si imi pare rau ca nu am apucat decat sa te rasfoiesc grabit,ti-as fi citit cu drag fiecare rand al inimii si sunt convins ca nu m-as fi plictisit niciodata…

 Amintirile se uita si dispar,timpul trece si se pierde,visele se naruie si nu vor mai fi niciodata la fel,tu,iubire,ar fi trebuit sa-mi imbogatesti viata ,nu sa mi-o irosesti,ar fi trebuit sa vindeci un suflet indurerat,nu sa furi mai mult din agoniseala lui.

Numai ploaia a ramas sa-mi ingane lacrimile,in fiecare clipa imi spun c-am sa te mai visez doar o clipa,si trec asa ore…zile…oare cat pretuieste tristetea care a putut zdrobi o inima?Oare as putea sa cer pe ea macar o singura clipa cu tine?Oare…?

Ascund in suflet ganduri pe care n-ai sa le intelegi niciodata,port in priviri dorintele pe care nici nu le poti visa si oricat de tare mai poti sa ma intristezi uneori,totusi,in fiecare zi numai tie iti soptesc “TE IUBESC”!

O,cat de repede se risipesc si visele dragostei,cu cat ajung mai sus cu atat navalesc peste ele vanturi mai naprasnice.Si n-au sa le intareasca decat niste ganduri triste de iubire neamplinita.

O,frumoase vise de iubire,de nu v-as fi gasit mai multa fericire,ar fi ramas in inima mea ranita.Frumoase vise de iubire,le-am dat pe toate pe fericirea ta,si-n schimbul miilor de stele n-am primit decat o privire rece ,nepasatoare.

 Ce crud chin ai daruit inimii mele,tu,ceea ce ai promis toata fericirea de pe pamant.

De ce suntem mai tristi si-nfrigurati,si avem nevoie cel mai mult de-mbratisarea fierbinte a iubirii,aceasta pare ca fuge cel mai tare de noi… ?

Port in suflet o iubire trista care-mi face pasii grei sa ramana mult in urna ochilor visatori.Nimeni nu-mi mai asterne un zambet la picioare sa-mi fie drumul mai lin,nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase sa-mi fie visele mai luminoase…

Un zambet naste iubirea,un sarut o creste,o minciuna o ucide si o lacrima o ingroapa pentru totdeauna…

Tu alergi dupa mine si spui sa  nu te mai astept,dar eu te caut mereu si nu te mai gasesc.

Ochii care plang nu sunt invinsi,ochii scaldati in lacrimi sunt mai  limpezi,mai curati…

Doamne,cat de mult am putut iubi si cat de cumplit am fost ranit,cum voi mai putea sa cred vreodata intr-un lucru,pe cat de frumos,pe-atat de dureros?

Cand amintirile frumoase aduc clipe triste,cand tresaririle inimii dor,cand ochii sunt grei de lacrimi si nu ii mai pasa nimanui de ei – atunci voi sti ca a murit o iubire! 

Dragostea?Ce este dragostea?Pentru unii poate nu inseamna nimic,pentru altii inseamna totul.Un lucru este insa sigur,dragostea nu are varsta si nici explicatie,ea vine pe nepregatite si te cuprinde in mrejele ei,iar atunci te simti cel mai fericit,caci dragostea iti da viata si putere sa traiesti.Dragostea poate fi insa,o arma cu doua taisuri,caci ea este care iti da viata si te inalta pe cele mai inalte culmi,dar si cea care iti ia viata si te arunca in cele mai adanci prapastii.

Intotdeauna este greu sa gasesti persoana potrivita,persoana careia sa ii daruiesti tot ce ai mai bun,dar atunci cand o vei intalni,iti vei da seama de la prima privire,prima atingere sau primul sarut.

Si iata ca ai ajuns la punctul in care ai intalnit persoana potrivita.Din acest moment simti ca plutesti,simti ca toata lumea este a ta,simti ca numai cel de langa tine conteaza.Din acel moment pentru tine viata si-a schimbat cursul,caci ce a fost sau va fi nu conteaza,te concentrezi doar asupra clipei prezente,asupra a ceea ce ai acum si pe care nu vrei sa il pierzi pentru nimic in lume.

Si poate la un moment dat,te gandesti ca nu credeai niciodata ca vei intalni atata fericire,iar atunci te opresti din drumul tau si ii multumesti lui Dumnezeu pentru ca ti-a daruit Raiul pe pamant.De acum sti cu siguranta ca orice s-ar intampla,cineva te iubeste cu adevarat,iar tu la randul tau ai face orice sa tii acea persoana langa tine,sa o faci fericita,deoarece este tot ce ai mai bun pe lume,singurul lucru pentru care traiesti.Simti ca totul e perfect si nimic nu va va desparti vreodata,dar destinul rezerva oricui multe surprize si de vreme ce cu  putin timp in urma iti daruise cel mai frumos cadou: dragostea adevarata,acum incearca sa ti-o ia,caci fara sa iti dai seama,dintr-o gresala prosteasca sau poate din prea mult orgoliu,tradezi persoana de langa tine,persoana pe care o iubesti atat de mult si careia nu vroiai sa ii faci nici un rau.Atunci,plangi cu lacrimi de sange si incerci din rasputeri sa o aduci inapoi fiindca simti ca ai pierdut totul,ca viata ta nu mai are sens.Stii ca ai gresit,iar a gresi e omenesc iar a ierta este un dar si uite de aceea destinul iti acorda o a doua sansa,iti permite sa te lupti pentru ceea ce iti doresti cu adevarat: sa iubesti si sa fi iubit.

Incerci,te chinui si faci tot posibilul sa aduci lucrurile la normal,sa fie totul cum a fost odata caci fara ea sti ca nu poti sa mai traiesti ,sti ca nu poti sa continui pentru ca,atunci cand ai pierdut-o,ti-ai pierdut punctul de sprijin,ai pierdut cea mai de pret comoara;nu mai razi,nu mai glumesti,te simti un nimeni,tot ce iti mai da viata este gandul la momentul ca veti fi din nou impreuna.Si continui sa speri,dar ce e de facut?Ea se simte tradata,simte ca te uraste,simte ca poate n-ai iubit-o niciodata,dar pe tine te doare iubirea pentru ea…ai vrea sa ti-o scoti din suflet si din minte dar nu poti.

Tot ce poti sa faci este sa plangi,sa plangi si iar sa plangi,sa te ineci in propriile lacrimi,iar apoi sa incerci din nou sa lupti,dar simti ca nu mai poti,ca nu mai ai putere,ca o pierzi,dar nu poti sa faci nimic.Iti pare rau ca ai gresit,iti pare rau ca i-ai amarat sufletul si iti pare rau ca nu ai fost langa ea sa ii alini durerea,dar pentru ea nu e deajuns,se simte tradata.Tu sti ca sufletul iti este pustiu fara ea si poate nu te mai gandeesti ca si ea sufera ca si pe ea o doare ca nu i-ai ascultat suferinta,ca nu ai fost acolo,ca altadata,sa ii sorbi lacrimile fierbinti sau poate ca nu ai  stiut sa iti ceri iertare.Tot ce mai ai acum e sufletul tau,este zambetul ei pe care o iubeai atat de mult si,amintirile frumoase.Nu poti sa accepti insa infrangerea si te lupt pentru ca iti pare rau,regreti ceea ce ai facut,si ai face orice sa o aduci inapoi,de aceea speri ca poate candva o sa mai ai o a doua sansa de care sa profiti din plin.Iar de acea a doua sansa va veni,foloseste-te cum poti mai bine caci ea este prima si ultima pe care o vei primi.

Iata ca pe neasteptate te trezesti din nou in bratele ei,dupa atatea lacrimi,suferinta si dureri,esti din nou al ei,si crezi ca tot ce a fost,a fost doar un vis urat din care te-ai trezit acum si esti din nou fericit.Esti fericit pentru ca ai din nou ceea ce pierdusei si poate ca de doua ori mai mult.

Cam asta e dragostea,ea te urca si te coboara,e ceva ce  nu prea  multa lume este in stare,dar oricine are dreptul sa incerce.Dragostea poate fi usor asemanata cu un joc de carti in care pui totul si joci pana la ultima carte ca sa castigi,caci sa peirzi,ar fi cel mai dureros lucru din viata ta.

Frumos e sa iubesti,dar rau e sa suferi din iubire,asa ca,MAI BINE OPRITI-VA LA “A IUBI” ! 

Cand voi inchide ochii pentru totdeauna,tu sa-mi pecetluiesti buzele cu un sarut pentru a le incalzi,iar picioarele sa mi le acoperi cu petale albe de trandafir si in par…sa-mi prinzi trandafirul rosu al iubirii eterne ce va lumina chipul meu invaluit de tristetea mortii…

Iar…de vei zari o lacrima ce se va scurge pe obrazul meu palid sa sti ca e de ramas bun.Si cand pamantul imi va acoperi trupul care candva tu l-ai atins,sa-ti amintesti ca te-am iubit intotdeauna sincer si…acea iubire nu s-a stins,dar sa nu plangi,ca eu voi vi mereu cu tine,chiar daca numai in vise.Iar pe mormantul meu din florile ce mi le-ai adus,sa scri cuvantul “FERICIRE”,caci am simtit-o datorita tie si sa  nu uiti ca TE IUBESC CHIAR DACA NU MAI SUNT…. 

Atat!Sa mor as vrea
Sa nu mai simt dragostea
Sa uit de toata tristetea
Si sa uit durerea mea.

Viata mea e un iad
Si sufletul mi s-a uscat
De-atata jale,de-atata dor
Ah,atat as vrea sa mor.

Te iubesc,nu ma iubesti
Te ador,tu ma ranesti
Dragostea imi umilesti
Si faptura-mi batjocoresti.

Si totusi iubirea mea nu doare
Si inca te mai vreau cu ardoare
As vrea atat sa ma iubesti,cat te iubesc si eu
As vrea atat…sa fiu al tau.

Tu inima mi-ai zgariat
Si amprenta ti-ai lasat
Pentru o zi,o luna,o viata
In inima mea,de-acum de gheata.

E tarziu…e trecut de miezul noptii si stau doar si visez,ma gandesc la ziua de maine…as avea atatea intrebari sa le pun lui Dumnezeu…Intrebari despre viata de zi cu zi a fiecarui muritor de rand…dar nu am cum..imi rostesc rugaciunile,cer intelepciune sa inteleg toate rautatile lumii,toate chinurile de pe acest pamant,dar,Dumnezeu are planurile Lui cu noi,cu fiecare,oricum nu ne lasa sa pierim de parca nici nu am fi existat vreodata.

As intreba pe cineva care as sti ca imi poate raspunde…as urla la ceruri…as vorbi cu pomii…cu iarba…cu pasarile,dar ele pot auzi,dar nu pot raspunde,chiar daca ar cunoaste raspunsurile la majoritatea intrebarilor!Si astfel,mai trece o zi,innecandu-ma in lacrimi,plangand pentru pacatele mele,pentru suferinte,pentru neampliniri!

Nu trece o zi fara sa ma gandesc,oare maine va fi mai rau?Urmeaza doar sa vad asta,sa traiesc momentele si sa SPER doar la mai bine.Ma intreb: Dumnezeu a dat ca cel mai sublim lucru sa fie dragostea intre oameni,iubirea aproapelui,dar atunci de ce,ACEST CEL MAI SUBLIM LUCRU IUBIREA/DRAGOSTEA,OFERA ATATA SUFERINTA!Nimic nu doare mai rau ca atunci cand sufletul ti-e la o alta persoana,caruia i l-ai daruit,cu lacrimi in ochi,de fericire,de suferinta…

De ce asa?De ce,intotdeauna cand iubesti mai tare si mai profund,Dumnezeu iti ia acea persoana?

Stau si ma gandesc,dupa parerea mea,NIMENI DIN CEI CASATORITI,NU AU FOST MAREA IUBIRE UNUL PENTRU CELALALT,sunt sigur de asta,o parte a fiecarui sot/sotie a ramas altcuiva,si chiar si dupa zeci de ani,cand ii zboara gandul,intamplator,la acea persoana,tresalta,poate si scapa o lacrima!O iubire adevarata nu se uita niciodata,si,poate,nu vrem noi sa lasam sa plece din sufletele noastre,pentru momentele de fericire,de suparare,toate,le-am petrecut langa acea persoana cu care am sperat,am vrut,am avut…

Dar,sunt persoane care,probabil ar trebui invidiate!Cei care nu au fost iubiti NICIODATA,si nu au iubit NICIODATA!Veti spune ca nu exista asa ceva!Uitati,vedeti un bolnav psihic,care isi traieste lumea lui…credeti ca el sufera o dragoste?Poate ca din dragoste a ajuns asa,dar va garantez,NU MAI STIE DE CE SUFERA,DIN CE CAUZA VISEAZA PERMANENT,intr-o lume a lui,cunoscuta doar de el!

Uneori,privesc cate un batranel pe strada,si ma gandesc,oare cate inimi a frant in tinerete acel om,sau poate,cat i-a suferit lui inima?

Oamenii care te vad o persoana frumoasa se gandeste ca ai parte de dragoste din plin,ca lumea roieste in jurul tau,toata lumea te vrea de prieten,iubit sau macar apropiat.Nu e asa!Uneori simti nevoia de liniste,ai obosit,de toate si de toata lumea din jur,vrei sa “te retragi”,sa ai pesoana draga langa tine,cineva sa te strige “tata”,cineva sa te inteleaga,sa te respecte,sa te astepte acasa,sa te tina in brate noaptea si sa iti dea sarutul de noapte buna,persoana cu care iti petreci batranetile LINISTIT!Nu toata lumea intelege,sau poate nu inteleg EU!De ce?De ce astea?De ce vine un moment cand “BRUSC” iti doresti familia ta?Cu o zi inainte nu vroiai chiar nimic,nu sperai,nu cautai!A doua zi te trezesti si iti vine sa plangi ca ESTI SINGUR!Si incepi a-ti aminti,TRECUTUL.Iubirile trecute,persoanele care poate au trecut doar prin viata ta,o aventura,un sigur zambet aruncat in gluma altei persoane,si stai si te gandesti: DE CE MI-AM IROSIT VIATA?Degeaba,e tarziu uneori,te uiti in oglinda si nu vezi decat riduri,par carunt,sau in cel mai bun caz,grizonat,tot prin oglinda vezi,in spatele tau,camera goala,fara un patut de copil,fara o femeie care sa te priveasca din patul tau…te privesti iar in oglinda…da…scapi fara sa vrei lacrimi,care sunt de parere de rau,de SINGURATATE!

Eu,cel putin in ultimul an,nu stiu de cate ori am plans,noapte inainte de culcare,cand luam plapuma in brate inchipuindu-mi ca e persoana draga!Perna era uda dimneata,adormeam plangand si rugand pe bunul Dumnezeu sa aiba mila de mine!degeaba,EU mi-am facut viata asa,EL mi-a dat sansele,eu le-am irosit…oare voi mai tine pe cineva in brate,care,sa imi zambeasca numai intalnindu-si privirea cu a mea,sa nu poata trece pe langa mine fara sa ma sarute,fara sa imi sara in gat si sa imi spuna acel cuvant “TE IUBESC”,sa dormi imbratisat,sa simti caldura trupului…DOAMNE,DE CE?Vata a trecut pe langa mine,am ratat-o!

As vrea sa aflu totusi,de ce acest SUBLIM sentiment lasat de Dumnezeu,e si cel mai dureros?E asa frumos sa fi indragostit!Dar,DOARE!Doare cand stai si privesti acea persoana si vezi ca asteapta ceva de la tine si nu sti ce sa ii oferi,pentru ca sufletul tau e la acea persoana,ti-ai da si viata,si nu intelege!Stai trist,ganditor,ce poti sa faci sa ii arati mai mult ca o iubesti,ca o doresti?

Lacrimile curg sigure de la un moment dat,sa nu mai vorbim de privitul unei poze,iti vine sa urlii,sa alergi pana gasesti capatul pamantului…dar,te tii tare,si inghiti,speri doar sa treaca…dar nu trece,ci se agraveaza zi de zi!

Stau si plang,e tarziu,ma ustura ochii,dar nu stiu de la ce,plang de aproape o ora,si visez…cu atat am ramas…dar pana cand oare?va ramane de vazut,probabil Dumnezeu are alte planuri cu mine,dar,DE CE?

Erai centrul universului meu candva,intr-un trecut care parca s-a inchis dureros de rece.Te iubeam doar pe tine,in fiecare zi gasind puterea de a nu mai vedea decat iubirea ta si te iubeam a mia oara intr-o existenta in care parca te cunoscusem de o mie de ani.Ma revolt impotriva unui cer pustiu,un cer care ma priveste neanteles si ma intelege privindu-ma.Ridic pumnul catre cer,dar astazi el este rosu,nu albastru.Cerul meu picura lacrimi de sange si avalanse de nori spre pamantul meu.Fi cerul meu,lasa-ma sa iti fiu pamantul tau;departe,unul de celalalt,vom regasi puterea de a ne iubi,din nou.Cavoul nostru ne asteapta magnific,lucind intr-o luna macabra – a mia iubire pentru acelasi suflet pierdut,a mia pierdere pentru acelasi suflet iubit paradoxal,pamantul existentei mele este pustiit de cerul tau…lasa-ma sa ma mai oglindesc o data,pentru ultima data,in lumina ochilor tai.

Dar nici ochii tai nu mai sunt verzi,ei sunt acum rosii,ca cerul tau,ca aerul tau,ca visele mele.Ti-as cere sa revii,dar te-as goni,ti-as cere sa fugi,dar mi-e teama ca te-as rechema,ti-as cere sa existi,dar ma tem ca te-as ucide cu prima atingere,esti sclava si stapana mea.

As putea sa te numesc Zeus,dar nu ai mai avea valoare in infernul pe care il creezi.Te-as putea numi Apollo,dar,Dumnezeule,lumina ta ar fi prea orbitoare pentru ochii mei plansi.Te-as putea numi Lucifer,dar dimineata mea nu ar mai avea aceeasi frumusete.Ti-as putea spune Ahile,sau Narcis,sau Prometeus.Te voi uita,pierdut in timp.

Astazi buzele tale mi-au adus nemurirea.

STIAI CA SUFLETELE CARE PLANG NEANCETAT NU PIER NICIODATA? 

Cu fiecare clipa care trece ma simt mai departe de tine,mai departe de insusi sensul existentei mele.Sunt nefericit ca ne-am indepartat atat de mult si nu gasesc cale de a ajunge din nou langa tine.Si cred ca vor trece ani pana cand ne vom regasi,dar niciodata nu e prea tarziu atunci cand iubesti!!!Te caut in fiecare lucru pe care il fac si parca astept sa apari din nou fara sa iti cer asta,s-o simti…UNDE ESTI,viata mea?Unde te-ai ascuns de nu pot ajunge la tine sau poate cineva te tine departe de ceea ce eram candva pentru tine: puiul tau!Daca as putea sa dau timpul inapoi ca sa iti spun tot ce nu ti-am spus pana acum…Macar sa sti ce insemni pentru mine.Uneori cred ca nu te intereseaza,dar imi revin si ma mint,pentru a suporta mai usor despartirea…Ai disparut de prea multe ori si ai revenit,dar acum stiu ca nu am sa te mai vad niciodata,asa cum te stiam eu.Sufletul meu a murit cand tu ai uitat ca exist,cand tu ai plecat si ai luat cu tine tot ce aveam eu mai bun: -dragostea-…Si poate nici nu ai avut nevoie de ea,te-ai jucat un pic si te-ai plictisit…oare am fost doar un actor care a jucat pentru un moment,un rol SECUNDAR?Oare am fost un alt nume pe lista ta de cuceriri sau poate mai putin de atat?

Te acuz nu pentru ca ai disparut in neant,ci pentru ca stiai ca asta vei face…mi-ai spus ca tu dispari,dar niciodata pentru totdeauna…M-ai dezamagit stiind ca o vei face si mai ales ca te-am rugat cu lacrimi in ochi,sa nu ma faci sa sufar.Vorbele tale ma dor acum: “Nu meriti sa suferi,ai suferit destul in viata asta,meriti tot ce e mai bun pe lume!”

Ma intreb,ce ai simtit cu adevarat.Ma intreb daca atunci cand imi sarutai ochii minteai.De parte de iubirea ta,nu sunt eu,sunt doar un trup gol si inert care inca te mai asteapta,crezand inca minciunile tale,in vorbele tale,in ceea ce am crezut doar eu ca tu esti!!! 

Ma pierdeam ore intregi in contemplarea ta,ma lasam patruns de minunata iubire a sufletului tau pe care o raspandeai ca o aureola luminoasa,pluteam pe nemarginitul ocean al dragostei.Ma maniam impotriva mea,imi faceam cele mai mari reprosuri ca ma lasam torturat astfel de o asemenea iubire.Apoi intelegeam ca dragostea mea nu este condamnabila,te pot iubi in voie,fara remuscari,ma pot lasa purtat de iubire,oricat de mare,oricat de neanfricata ar fi pasiunea pe care o incerc,e o pasiune ingaduita si pe care o pot marturisi.

Te rog,draga mea,nu ma ura,ca te iubesc oricum,chiar si atunci cand te-ai ascuns sub val.Gandeste-te ca te ador din clipa in care prima raza de gandire a stralucit in mintea mea,imi apareai in vis cu o coroana din picaturi de roua.

Lasa-ma sa te iubesc tot restul vietii,sa fiu umbra pasilor tai,sa respir sufletul tau.Nu-mi lua dreptul la iubire,daca ai sufla in flacara care ai aprins-o,nu va ramane in adancul fiintei mele decat un fir de praf marunt,inpalpabil,presarat pe aripile sufletului meu.Inaintand in varsta,dulcea fantoma a iubirii imposibile ma obsedeaza si mai des.O vad zambind ironic amintindu-mi ca nu voi mai iubi vreodata, ca nu voi mai fi iubit niciodata.

Ce nefericit am fost din cauza ta inainte sa te cunosc,ce nefericit am fost din cauza ta dupa ce te-am cunoascut!

Ma intreb,va mai putea vreo iubire sa imi deschida raiul din vise?Voi mai intalni in pragul vietii un inger pazitor infasurat in aripile sale,tinand in mana cheia de aur a iubirii?Imi va mai deschide el sufletul?

IARTA-MA CA TE IUBESC! 

Ramas bun de tot TRECUTULE!Sa revii cand nu ma mai doare.Pentru astazi,atat am putut sa iti spun de bine.Cu indiferenta,ti-a scris cineva care a facut parte din tine.Iubitul meu trecut,draga ceea ce ai fost.

Sa nu crezi ca iti scriu tie doar pentru ca nu am altcuiva sa ma adresez.Sunt ceva oameni carora le-ar fi drag sa ma auda.De ce nu le scriu lor?De ce nu scriu vietii?Nu ii scriu destinului ca uneori trage de sfori inaintea mea;nu sufletului pereche caci nu l-am intalnit;nu viitorului ca vreau sa imi lase increderea si speranta in el;nu iubirii ca e cea mai perfida si inselatoare entitate din UNIVERS;nu frumoasei frumoaselor,ca am crescut mare,prea mare si trist ca sa mai cred in povesti de minciunele;nu norocului ca am observat ca este un fustangiu si ca se tine scai mai mult dupa altii;nu zeului care aduce banii,caci aduce invidia,meschinaria si rautatea;nu celui care te-a tinut la san;nu gurii care ti-a dat sa mananci cu delicatete;nu mainilor care te-au creat omeneste din varf de degete si iubire;nu cuvintelor care te-au facut sa zaci acolo unde esti.Iti scriu tie,draga trecut,si sa nu te astepti sa iti scriu cuvintele frumoase cu care te obisnuiam.Iti scriu copilareste si de aceea poate iti va parea absurd.

Am puterea sa te aud si te-as ruga sa-ti retii comentariile tale rautacioase: “La varsta ta,mie mi-ar fi teama de ridicol”…dar tu m-ai apropiat de varsta,tu m-ai imbatranit,tu mi-ai asezat negura in priviri si plasa infama pe inima,tu m-ai maturizat fals si cu toate acestea iata-ma pe mine tot aici,incercand sa iti arat cum sunt,cum nu eram.Tanar mult,umplut cu ochi de viata,plin de inocenta,de nadejde in oameni,mai decat ma stiai.

Iti port ceva pica si sa sti ca  nu am uitat tot ce mi-ai promis si ai lasat sa se duca in vant,pe ape si-n pamant.Daca si tu pastrezi ceva amintiri laolalta cu regrete,in viata ta sa nu mai faci rau si altora,sa nu mai arunci nu deznadejde si amaraciune in stanga si in dreapta.Lasa-i sa te cinsteasca daca le-ai fost drept si bun.Lasa-i sa te blesteme daca le-ai fost urat si trist.Daca i-ai facut sa ii doara si sa-si poarte durerea si in viitor,lasa-i…lasa-i sa te lase in urma!Sa-i crezi cand iti spun ca nu vor sa iti dea drumul ca nici ei nu stiu ce spun.Sa nu cumva sa crezi ca eu stau ziua intreaga sa intorc filele tale si ca fiecare pagina se lasa cu cate o smiorcaitura.Unele fosnaie prea greu si miros tare a frunze putrede de se fac pulbere cand soarele rasare.Pe astea,dragule,pastreaza-le pentru tine!Restul imi raman mie.

Asa cum pot acum,cu bine,cu pareri de rau pentru vremurile cand te confundam cu viitorul,iti scriu.Pentru ca imi lipsesti.Azi…si tine bine minte,DOAR ASTAZI,imi lipsesti.Se apropie iarna.Frunzele sunt cazute.Ploile ingheata,cazand sub forme cristaline…punandu-ma pe ganduri.Sa nu crezi ca sunt deprimat in anotimpul care ma baga in viata.Am implorat toate sufletele pereche si nu m-am suparat ca nu am primit nici un raspuns.Cam obosisem.RAU.Eram epuizat.Si imi venea sa plang.Am plans,of,am plans cum plange ploaia.Cum curge Dunarea.Dar…POT.AM.SUNT.TREBUIE.AM NEVOIE.Au nevoie si altii.Iubire.De iubire.Ajunsesem la captul puterilor.Eram prin praful de pe cutia cu amintiri.Dar ma resemnasem.Ma impacasem cu mine si ma iertasem.Dar nu puteam cu tine.Nu te-am iertat.Tu m-ai pacalit.Te-am luat de bun,te stiam cuminte.Stiam ca  nu inseli,nu joci feste,nu pui in cale piedici,nu farami cu usurinta zeci si zeci de vise.Sa stai deci acolo unde esti,ca stai destul de bine.M-ai ranit si m-ai aruncat in groapa cu lei,intr-un etern si nesfarsit prezent.Ma tineam de un fir de iarba.Ma dezgolisei si ai lasat,fara pudoare,sa ma vada o lume intreaga.Si imi era rusine sa fiu nefericit printre atatia fericiti,sa umblu fara de ochi printre oamenii care ma vedeau bine.Unde era atunci,el,viitorul meu?Unde te dusei tu,trecut nebun,pe atunci,prezent naucitor?

 Cateodata mi se face frig de viata si dor de moarte si tristete amaruie de bratele tale lungi,de ochii tai ca noaptea.Mai sti tu ochii adanci pe care mi-i dadusei ca sa-i cred?Mai sti tu sufletul acela care facea sa se umple pana la refuz al meu?Mai sti tu cum iubeam odata si ma credeam iubit?Eu da si nu,insa acum,tu,trecutul meu,nu imi pari mai mult decat un vis.Esti doar o crampeie subreda de viata.

Ramas bun de tot,trecutule!Sa revii cand infierarea ta nu o sa mai doara.Astazi,mai mult si mai bine nu am putut sa iti spun.

Cu uitare

Cineva care a facut parte intreaga din tine… 

  Teo 

Vise,amintiri si cuvinte nerostite au disparut in noapte la fel cum ai plecat tu fara sa iti pese de lacrimile mele.Adio inger fara chip,ai plecat fara sa privesti in urma dar,mi-au ramas amintirile,clipe de neuitat,cele mai frumoase momente de pana acum.Intotdeauna inimii ii va lipsi aerul pentru a respira,mereu iti va simti lipsa asa cum iarna iti lipsete briza cea calda a marii dintr-o seara de vara.

Sufletul meu in fiecare noapte iti va striga numele in speranta ca il vei auzi candva si daca nu…va muri cu speranta.Chiar daca nu am sa te mai vad zambind,chiar daca nu am sa te mai aud venind,chiar daca nu am sa te mai pot chemaamintirile au ramas de acum in mine.Chiar daca nu te mai pot intalnichair daca nu te voi mai vedea,vei ramane mereu slabiciunea mea.Vei fi mereu zambetul din fiecare dimineata,soaptele din noapte care ma vor face sa iubesc ziua de maine,lacrimile ce vor curge pe fata mea cand voi zambi.Chiar daca nu voi pleca departe de locurile care imi aduc aminte de tine,chipul tau va fi intotdeauna in inima mea,precum un tatuaj.Trecand peste toate,lasand dupa soapte,noapte de noapte,gandindu-ma la moarte,las amintiri prin fapte …dar poate voi reusi sa iti fiu mereu aproape… 

As vrea sa-ti daruiesc,un dar neobisnuit: o minunata declaratie de dragoste,o mica nestemata slefuita de sentimente…

Sa adun un mic buchet de vorbe alese care sa ajunga la sufletul tau in locul cel mai adanc al fiintei tale!

Dar…vorbele se incapataneaza sa se adune…caci oricum as incerca sa le potrivesc cu nebunescul joc al imaginatiei…ele nu pot defini acel CEVA misterios si tainic,pastrat in adancul fiintei mele…

…acel ceva pe care poetii l-ar numi IUBIRE…

…acel ceva caruia nu-i gasesc un nume…

…acel ceva ce a crescut in mine de-a lungul timpului…

Dar ce poate fi mai trainic si in acelasi timp,mai vulnerabil?

Dar ce poate fi mai minunat si in acelasi timp mai indoielnic?

Dar ce poate fi mai bogat si in acelasi timp,mai sarac?

Decat acel CEVA care a inmugurit in mine,acel ceva caruia i-am daruit intreg timpul destinat mie,grija mea,emotiile mele si tot ce sufletul meu a putut agonisi in trecerea lui pe acest pamant…

Si daca acel ceva inseamna DRAGOSTE,ti-l daruiesc intreg,fara nici o retinere,acum si  mereu,mereu…

Te simt aproape si ma cuibaresc in tine,cuminte,invaluit de vapaia sentimentelor…As vrea sa-ti daruiesc razele de luna plina si stelele luminoase pe cer,picurandu-ti in suflet franturi din dragostea mea,sa simti cum curge prin vene ca o lava fierbinte.

Iti trimit pe o felie din inima mea iubitoare,ganduri luminoase ,zambete increzatoare,tadre armoniei divine.

De fapt,iti daruiesc inima mea,cu totul,si as vrea sa ma iei in brate  si sa ma duci departe,la un capat de curcubeu,pentru ca te iubesc enorm,acum,azi,intotdeauna…pana la infinit…si dincolo…

As vrea sa te mangai cu salbe de ganduri in fiecare clipa…sa-ti astern la picioare,petale de amor…cazuti prizonieri sub a lui Cupidon aripa,ne pregatim pentru visul etern…

Imi era dor de multa caldura si dragoste…iar sufletul meu tanjea dupa nopti si zile de primavara,dupa mireasma florilor de tei si salcam.Pana cand tu ai venit in viata mea ca o binecuvantare,atunci cand toamna parea…ca pentru intaia oara,sa-mi spulbere si ultimii muguri de iubire pe care-i purtam in mine si sa-i adune laolalta… 

De atunci,viata mea este ca o primavara lunga si nesfarsita…iar daca inchid ochii si-mi tin respiratia,te simt atat de aproape de mine…ai improspatat totul in jurul meu,asa precum o ploaie de “flori…de frunze si soare!”

Din clipa in care te-am cunoscut,as scrie tot timpul despre iubire…si flori albe…si vise…si as vrea sa dansez cu tine pe nori…aproape de albastrul cerului…as vrea…toate aceste numai…de cand te-am intalnit…

…e tarziu sau poate prea devreme acum sa mai adaug ceva…s-au depanat atatea amintiri,atatea ganduri frumoase incat mi-a amutit gandul printre lacrimi…am colindat cu tine printre imagini pline si tulburatoare expresie si culoare…dar fara cuvinte nu as reusi sa aflu taina sufletului tau…

Rostim in fiecare zi atat de multe cuvinte  ,atat de banale sau atat de tipice insa ne este greu sa rostim acel “TE IUBESC” …ce taina poate inflori cu aceste cuvinte?Ce abis poate deschide?Ce fior poate naste?Ce suflete poate uni?Mie imi vine greu sa cred ca cineva ma poate iubi…ma refer la cineva strain pentru ca stiu ca cei din familie ma iubesc…dar cineva cu care am vorbit,imi spune “TE IUBESC“,ma tulbura,nu atat sunetul lor cat semnificatia ce-o cuprind in ele.Rostite aceste cuvinte pecetluiesc un teanc de sentimente,in acelasi timp,deschid altele mai profunde.A iubi pe cineva inseamna pentru mine o recunoastere a partii de dumnezeire…este o putere de a face bine celuilalt fericindu-l.Nu fac o pledoarie pentru iubire ci aduc un argument pentru a avea curajul a ne spune unul altuia “TE IUBESC“…insa acest argument il vom afla abia dupa ce intr-o stare de puritate si entuziasm,vom rosti cu glas de diamant,tulburatoarele 2 cuvinte : “TE IUBESC“.

Uneori le spunem prin fapte,prin ganduri,prin gesturi,prin lacrimi,printr-o imbratisare,dar atat de rar prin cuvinte…si e pacat…sunt atat de minunate,melodia lor e atat de ingereasca,sunetul lor te inalta spre lumina fericirii pentru ca doar vocea lor poate sa nasca viata si sa daruiasca eternitatea…a…si inca ceva…am iutat…TE IUBESC!!!  

Nu plange ca te dau uitarii,

Si nici nu plange ca te las…

Sosit-a ceasu-nstrainarii

Si ceasul bunului ramas…

Se rupe-un lant plin de tarie

Ca firul cel mai subtirel;

Cand soarta vrea asa sa fie

Zadarnic vrei sa faci altfel.

Si nu mai e nimic instare

Sa-ntoarca vremile-napoi,

Si-acea iubire-atat de mare

Ce-a fost odata intre noi.

Ramai tu,ramai cu bine,

Ramai cu suflet linistit…

Un dor se duce si-altul vine

Si vei uita ca te-am iubit.

E trist orasul,si totusi trecatorii rad

Pustiu e parcul,si totusi vad tineri trecand,

Vad cum,iubindu-se,se bucura de viata,

As vrea sa rad si eu,dar sufletu-mi ingheata.

Cu pasi-mi abatuti,aleea o strabat

Ce plopii cu-alor frunze uscate-au presarat

Iar mintea mi se zbate,si nu vrea sa priceapa

Ca s-a sfarsit iubirea,cand m-asteptam sa-nceapa!

Se lasa alene seara,desi nu-i decat sase

Iar tinerii se plimba,lasand in urma soapte

Si gandu-ncet imi zboara,departe in trecut

Spre clipele frumoase,ce-n viata am avut.

M-asez si eu pe-o banca,si parcul obosit,

 Se-afunda-ncet in noapte si cred c-a adormit

 Sufletul meu striga,caci noaptea nemiloasa

 Patrunde-ncet intransul si nu mai vrea sa iasa.

 Pe cer apare Luna,o mandra luna plina

O vad si-o rog sa-mi spuna de fata cea divina

Cu parul ei ca focul si ochii de smarald

Ce-o chem la mine iarasi,o chem dar in zadar!

Luna-mi zambeste iarasi,precum si altadata

Cand ma-ntalneam in taina cu-acea frumoasa fata

Si-si aduce aminte de-a noastre juraminte

Cand in tacerea noptii ii fac o rugaminte!

Ea imi asculta ruga si i se face mila,

Trimite inspre mine,o raza de lumina,

 O raza de speranta in sufletu-mi zdrobit

Purtata de acel inger de care i-am vorbit.

Imi vad iubita-n fata,fiinta cea mai draga

Traiesc un vis aievea,alerg spre ea cu teama;

O iau,o strang in brate si o sarut cu dor

Precum un insetat ce-ajunge la izvor.

 Dar ea imi joaca-o festa,se-nvarte si imi scapa,

Alearga-n intuneric caci are chef de joaca;

Se leagana-ncet si-mi spune o poveste

Cu zane preafrumoase ce Luna le ocroteste.

Ce se-ngrijesc de-aceia cu inima ranita

Le-alina siferinta,dup-a lor iubita;

Si-i fac iar sa traiascasi sa se-ncreada-n viata

Dar cand e gata noaptea,se-ascund,dispar in ceata.

Tot ascultandu-i vorba,i-adorm cu capu-n poala

Iar stelele-ncet incep sa dispara.

Simt cum mana-i fina ma mangaie pe crestet

Si-aud in departare o voce ce-mi sopteste:

“Te du copile-acasa,caci noaptea s-a sfarsit

Ti-am implinit dorinta,la care ai ravnit!”

Tresar si vad ca-s singur,arunc in jur priviri…

 Vad doar Luna ce-mi sopteste: TRAIESTI DIN AMINTIRI!!!

As vrea ca acum sa fi langa mine,sa ma cuprinzi in bratele tale fine si sa zburam spre al 9-lea cer,sa iti spun cat de mult mi-ai lipsit,ca fiecare ora petrecuta alaturi de tine mi se pare un minut,iar fiecare minut petrecut fara tine mi se pare o eternitate,ca ma simt gol pe dinauntru cand nu sunt cu tine,ca de fiecare data cand zambesti,sufletul meu zambeste…

Poate suntem doi visatori rataciti in aceasta lume.Doua suflete stinghere care nu si-au gasit locul printrte pamanteni.Poate ne ia lumea ca pe doi ciudati dar nimeni nu stie culmile sentimentelor noastre.Pentru ca multi nu au puterea sa iubeasca fara a astepta ceva in schimb.Dar eu am avut noroc,eu am primit.Dar ce e interesant ca stiu ca sunt condamnat acum pe vecie la iubire.Nu suntem suflete pereche,cum am mai spus,sunt multe diferente.

Dar iubirea nu are granite.Noi suntem deja pe alt taram.La ce bun sa ne facem griji la ce se intampla pe acest taram?Sau la ce zic sarmanii muritori,care sunt prea lasi sa iubesca?Sunt cuvinte pe care le-au folosit multi si nu mai au poate,aceeasi valoare.Dar pentru noi,orice cuvant are culoare.

 Si daca spun ca as muri pentru ea si as astepta-o in alta viata,as face-o.Si daca r fi sa piara sentimentele ei pentru mine,stiu,ar durea,dar eu o voi astepta si o voi iubi si voi visa la clipe cu ea impreuna..Ea ma va insoti pretutindeni fara a fi prezenta.Se spune ca noi,oamenii avem doar o aripa.Pana acum m-am tarat pe pamant neputand sa zbor.de cand o cunosc,zburam impreuna pe culmile iubirii.

Eu cred ca asta e adevarata iubire,cand iubesti fara sa ceri,cand iubesti chiar daca nu poti avea…. 

E greu sa crezi ca poate va veni o zi si pentru tine…este greu sa te convingi si pe tine insati ca totul va fi bine…si este greu sa-i convingi pe ceilalti ca tu ai dreptate…pentru ca viata nu este deloc usoara.dar ce simplu este sa spui TE IUBESC!Ce usor si simplu e sa o repeti oricui…oricum…si oricand simti nevoia sa nu fi singur…Eu te iubesc si ti-o repet mereu si mereu,de parca as vrea sa ma conving mai mult pe mine insumi…stiu ca este adevarat ce simt si ca te iubesc…si daca acesta este adevarul poti sa imi spui de ce sunt aici,departe de tine…si de ce nu luptam sa fim impreuna?

Cu fiecare zi ce trece simt tot mai mult ca timpul va castiga pana la urma iar noi doi vom ramane undeva printre amintirile dragostei noastre!As vrea sa am puterea sa cred dar nu sunt decat un simplu om…cine sa imi dea mie forta sa infrunt destinul si sa lupt cu soarta?SI cine ma va ajuta sa trec peste prapastia care ne desparte?NIMENI!

Ai fi putut sa o faci tu daca ai fi vrut cu adevarat sa ma ai langa tine…totul este sa fi vrut si s-ar fi intamplat…ce rost au insa intrebarile care nu au raspuns?

Asta este…va veni o zi in care se va termina,iar regretele nu vor putea intoarce timpul inapoi…totul va fi prea tarziu! 

Mi-e dor de tine.Ma doare groaznic lipsa ta.Te-am pierdut oare pentru totdeauna?Sincer,sper din tot sufletul,sa pot sa te mai vad macar o data.M-am indragostit prea repede de tine,te iubesc dinainte sa accept ca ma indragostisem de tine.De ce,de ce nu ai vrut nici macar sa ma asculti?Nu m-ai lasat nici sa ma apar,nici sa ma scuz,nici sa-mi cer iertare?Am plecat in zeci de directii,am incercat sa te uit de sute de ori,am vrut sa te smulg din sufletul si din mintea mea.Dar nu am reusit…aici e locul tau…as fi gol fara tine in sufletul meu.As muri daca as uita tot ce am trait,as fi senil daca nu mi-as mai aminti chipul tau.

Chipul tau…ce dor mi-e sa te sarut,sa-ti dezmierd obrajii ca de copil,sa ma joc cu parul tau atunci cand te tin in brate.Mi-e dor sa te imbratisez!Ma ucide lent,dar sigur,gandul ca poate niciodata nu o sa iti mai aud glasul.M-ai uitat?Ai uitat oare toate clipele cand ai fost fericita?Ma urasti in continuare?Mi-e dor de tineZiua ma trezesc cu tine,noaptea adorm cu tine in gand.Doare…ma doare…Te iubesc…te iubesc…ba nu,mint…TE ADOR!

Plang,rad…sunt fericit…sunt trist…e doar vina ta…Amintirea buzelor tale ma chinuie.Imbratiseaza-ma te rog,iarta-ma…ucide-ma…musca-ma…fa orice numai nu ma mai chinui in halul asta.Imi lipsesti groaznic…ai ramas tot a mea…prietena mea,iubita mea…ingerul meu pazitor.Ai fost totul pentru mine…Eram doi la inceput…apoi ne-am unit intr-un singur suflet…eram doar o fiinta,un suflet,aceeasi respiratie,acelasi aer.Unde esti?

Te urasc…te ador…nu stiu… 

E 3 dimineata,m-am pus in pat si m-am ridicat,amintirile cu noi imi cer sa le asez frumos in randuri,sa le exprim,nu ma lasa sa adorm dar ma bucura,ma bucur ca am ceva atat de frumos la care sa ma gandesc,amintiri care sunt inca vii in sufletul meu si pe care le retraiesc in fiecare seara,te simt langa mine,te imbratisez,te sarut,te alint si apoi adorm cu tine in brate,nu ezit sa ma trezesc din cand in cand si sa te invelesc,nu vreau sa iti fie frig,vreau doar sa dormi linistita stiind ca puiul tau are grija de tine toata noaptea!

E atat de frumos sa te simt in brate,sa adorm respirand mirosul tau iar dimineata sa ma trezesc in fata ochisorilor dulci si minunatului tau zambet!Ador sa iti cuprind fetisoara in palme si sa te sarut,ador sa vad ochii tai sclipind de fericire,ador sa te aud dimineata cum spui TE IUBESC,ador sa ma strangi in brate atunci cand iti este frica de ceva,ador sa mergem la cumparaturi impreuna,ador sa te vad cum te alinti si te superi,ador sa te impac atunci cand esti trista,ador sa te necajesc spunandu-ti ca esti rea cu mine,TE ADOR PE TINE!

Mi-as dori sa am puterea de a transforma fiecare amintire traita impreuna intr-o floare,si fiecare om sa poata culege cate una si sa simta si el macar jumatate din fericirea care inunda sufletul meu!

Chiar si acum cand mai avem atat de putin de a ne apropia de visul mult asteptat de a fi unul langa altul pentru totdeauna,noi ne certam…e greu…mi-e greu sa accept ca cei aproape 3 ani de asteptari,plini de sperante ca odata si odata distanta asta va disparea,au fost degeaba!

Ma doare sa cred ca dupa tot ce a fost vor ramane doar amintiri…chiar daca uneori n-ai fost corecta cu mine,chiar daca uneori m-ai respins,pentru mine tot aceeasi esti,aceeasi fetita inocenta si jucausa pe care o iubesc cu toata fiinta mea si tot pe tine te-as alege dintr-o mie de alte fete si daca ar fi sa aleg una din cele doua vieti ale noastre as alege ca a ta sa traiasca si a mea sa moara!Faptul ca te iubesc pe tine si ca vreau sa te fac fericita in fiecare zi,ma fac sa incerc intotdeauna de a fi un om mai bun decat ceilalti!

SA IUBESTI SI SA FI IUBIT E TOTUL PE LUMEA ASTA!

Singur si trist eu stau acum

Gandindu-ma la tine

Si as vrea sa fi acum,aici,

 Sa nu-mi mai fie dor de tine.

dar tu ai plecat uitandu-ma pe mine,

Iar eu stau trist in noaptea grea

Si suspin intr-una dupa tine

Durerea din sufletul meu ma face si pe mine

Tristetea ca sa mi-o arat si sa plang dupa tine,

Dar firicelul de sparanta in suflet imi tresare,

Ma gandesc c-am sa te uit si parca nu mai doare!

 Iar dragostea imi bate-n geam

Focul iubirii invie

Uitand ca pe tine nu te mai am

Iar tristetea devine bucurie. 

Cineva va fi intotdeauna aici sa te iubeasca,cineva va pretui intotdeauna caldura zambetului tau si fericirea inimii tale…cineva va  incerca intotdeauna sa gaseasca cuvinte sa-ti multumeasca pentru ca ai umplut viata cu vise devenite realitate si amintiri frumoase…

TE IUBESC nu doar pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce sunt eu cand sunt cu tine…TE IUBESC ca ma ajuti sa fac din viata mea nu o taverna,ci un templu…din faptele mele de zi cu zi…nu un repros,ci un cantec.Cineva te va iubi intotdeauna,si acel cineva voi fi eu…Totul ne desparte pe mine si pe tine…distanta,oamenii..viata……poate si destinul…iata ce vreau eu sa-ti spun: nu ma tem nici de zambetul tau,deci nu ma tem de nimic…sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale…departarea…amintirea ata nu are unde sa ma afle,glasul tau nu poate sa ma strige caci nu stie unde sunt intre cele patru zari…Sti sa asculti?Auzi vantul la fereastra?Auzi pasarile care vin si pleaca ducand si aducand primavara? 

Sti ce-i nostalgia?Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic…sunt pe acolo si intr-acolo…fara fiinta,o apropiere si o departare in preajma ta…TE IUBESC! 

Sa scriu doar un simplu TE IUBESC ar fi prea putin pentru ceea ce simt…ar fi prea fad..prea lipsit de puritatea care ne caracterizeaza…sa ma visez cu tine de manuta dupa atat timp…2 ani si 11 luni au trecut ca secundele…acum cand ne uitam in urma…si inainte si vedem ce putin a mai ramas pana ne vom intalni…cunoaste…De fapt ceea ce conteaza -SUFLETUL- il cunoastem de la inceput.Din momentul in care …intamplator,sau poate ca  nu,ai intrat pe nickname-ul meu…si mi-ai zis pe nume,ti-am aratat apoi cat de frumoasa poate fi viata,te-am ajutat sa revii pe drumul cel bun.Si pentru asta ce am primit in schimb?Ceva nesperat,pentru ca ceea ce am facut,a fost pentru a te ajuta,in nici un caz pentru a ma recompensa,dar tu,mi-ai dat cel mai frumos cadou: inima ta!

Ti-am promis ca o sa am grija de ea si o sa ti-o inapoiez cand ne vom revedea,oricum,am facut schimb de inimi…de suflet…de tot ce e mai frumos si pur.Si sti de ce?Pentru ca totul e altfel,e ceea ce ne doream amandoi,dar nici macar nu aveam puterea sa speram ca dragostea noastra poate fi atat de frumoasa …Zilele trec mai repede de cand te cunosc…munca e mai usoara…vocea ta ma face sa tresar de fiecare data…micile noastre secrete ne apropie si mai mult…TE IUBESC!

Cuvintele mele par goale si fara sens,scrierile mele sunt de neanteles,strig dupa ajutor dar nu ma aud in ecou,realizez doar ca sufletul mi-e gol…

Mi-e frig fara tine,mi-e frig fara imbratisarea ta,mi-e frig fara noi doi..

Un fulg de nea este pe fereastra mea…o deschid incet sa nu il pierd…in zadar incerc ca el se topeste usor,e ceva plutitor…il cuprind in maini si incep sa plang,nici macar lacrimile mele nu-l pot aduce la viata si plang,si plang…ma uit in palma mea care usor ingheata de la degete si apoi mai sus,tot mai sus,am inghetat complet…ma simteam ca intr-un cavou fara lumina…fara caldura,totul e rece si pustiu..Iar strig,strig din toate puterile,vocea-mi raguseste si nimic,absolut nimic…Deodata vad o umbra care se apropie cu pasi repezi si incerc sa  imi dau seama cine este,dar nu realizez…ma acopera…ma ia in brate,si ma saruta dulce,dulce.Deschid ochii si vad ca esti TU ingerul meu,esti trista si ochii tai se scalda in lacrimi,oare de ce?Atat de bine ma simt in bratele tale incat nu ti-as mai da drumul nici daca m-ai implora,te strang tare sa te simt,sa iti simt caldura care ma linisteste.

Sufletul tau atat de pur si inocent,stiu si iti explic,nu vroiam sa pierd acel fulg de nea,vrouiam sa ti-l dau tie,dar nu am mai putut,s-a topit,si am inceput s aplang,iar apoi,nu stiu ce s-a intamplat… 

Nu te intrista ingerasul meu,acum ma vezi,eu sunt cel pe care il iubesti,nu am putut sa iti dau in dar fulgul de nea,dar ti-am dat inima mea,mai mult,chiar viata mea si vreau sa fiu mereu doar al tau…TE IUBESC!

Sunt mii si mii de cuvinte frumoase pe care cu siguranta le meriti, eu din pacate nu le stiu pe toate ca sa ti le spun…din pacate nu pot atinge soarele sa ti-l daruiesc… nu pot atinge stelele pentru a ti le darui… nu-ti pot da nimic mai mult decat sufletul meu, trupul meu…intreaga mea fiinta ! Si daca iti spun ca te iubesc inseamna ca te iubesc pentru ceea ce esti , pentru ceea ce ma faci sa simt cand sunt cu tine, pentru sufletul tau de aur… pentru tot ceea ce reprezinti pentru viata mea. Si cum sa nu te iubesc cand pentru tine simt ceea ce nu am simti pentru nimeni niciodata?Cand tu ma faci sa ma simt cea mai importanta persoana din intreaga lume?Cum sa nu visez la tine…cum sa nu te vreau langa mine in fiecare clipa…cum sa nu te iubesc…cum sa nu vreau sa te stiu langa mine tot restul vietii? Nu am cuvinte de ajuns ca sa-ti spun tot ceea ce simt pentru tine…sper doar cu timpul sa-ti pot demonstra toata dragostea pe care ti-o port…

Am ruginit, ma dor toate,

Prea multe ganduri ma taie,

Prea multe sanse pierdute,

In viata mea, prea multa ploaie.

Cuvintele m-au parasit,

Am ruginit, ma dor toate,

Mai vreau o singura clipa,

Nu am genunchi, ma rog in coate.

Ma zbat sa ies la lumina,

Prins in blestemul biped,

Am ruginit, ma dor toate,

Nici nu mai indraznesc sa cred.

Mult doritele iluzii,

Se naruie, poate,

Nu mai merit sa visez,

Am ruginit, ma dor toate.